ISTORIE MODERNA UNIVERSALA II. 1815 - 1914

1
ISTORIE MODERNA UNIVERSALAII. 1815 - 1914

• Conf. univ. dr. Gabriel LEAHU

2
1. LUMEA ÎN 1815

• a. Dominatia europeana.
• b. Congresul de la Viena.
• c. Legitimism, restauratie, reactiune în Europa.

3
1.a. Dominatia europeana.

• Europa domina lumea prin populatie (20,3 din
  populatia mondiala), bogatia creata (25 ), prin
  consum (2/5 din energie), productie (3/5 din
  fier) si export (2/3).
• Superioritatea s-a datorat avansului tehnic
  incontestabil (navigatie, industrie, armament),
  prin stiinta organizarii si a conducerii, prin
  curiozitatea si spiritul de aventura.

4
1.b. Congresul de la Viena (1814 -1815).

• Convocat dupa înfrângerea lui Napoleon, cu o
  participare de 200 de delegatii si peste 10.000
  de invitati, si-a propus restabilirea ordinii în
  Europa, pe baza a doua principii legitimismul si
  echilibrul puterilor.
• A reorganizat teritorial continentul, fixând
  noi frontiere, pentru a izola Franta în spatele
  unui adevarat cordon sanitar si pentru a i
  recompensa pe învingatori.

5
1.c. Legitimism, restauratie, reactiune în
Europa.

• Instrumentele aplicarii principiilor
  Congresului de la Viena au fost Sfânta Alianta
  (Rusia, Austria, Prusia) si Quadrupla Alianta
  (Rusia, Austria, Prusia, Marea Britanie, carora
  li se alatura si Franta în 1818).
• Ele au instituit dreptul de ingerinta oriunde
  ordinea legitima nu era respectata (Italia
  1821, Spania 1823), zdrobind miscarile
  revolutionare prin interventie armata.

6
2. TRANSFORMARI ECONOMICE, SOCIALE, CULTURALE

• Europa este cadrul în care se produce
  modernizarea prin
• a. Revolutia agrara.
• b. Revolutia industriala.
• c. Revolutia demografica.
• d. Revolutia sociala.
• e. Idei în miscare liberalism, romantism,
  socialism, nationalism.

7
2.a. Revolutia agrara.

• Revolutia agrara presupune transformarea
  domeniului feudal (conditionat de diverse
  obligatii pe care trebuia sa le îndeplineasca
  atât nobilul cât si taranul) în proprietate
  capitalista.
• Presupune, totodata, îmbunatatirea metodelor,
  uneltelor si a tehnicilor agricole, precum si
  eliberarea unei parti importante din forta de
  munca pentru industrie.

8
2.b. Revolutia industriala.

• Reprezinta trecerea de la productia
  manufacturiera la cea mecanizata, utilizând forta
  aburului.
• Conditiile care au favorizat transformarea
  Marii Britanii în atelierele lumii sunt
  existenta capitalurilor, forta de munca ieftina
  si abundenta, regimul politic favorabil
  modernizarii, imperiul colonial, care oferea
  materii prime ieftine si o piata de desfacere
  privilegiata (vezi India).
• Domeniul initial de actiune îl reprezinta
  industria textila (tesaturile din bumbac) si
  ulterior industria metalurgica, ca urmare a
  dezvoltarii transportului feroviar.

9
2.c. Revolutia demografica.

• Populatia Europei sporeste considerabil, de la
  190 de milioane în 1800 la peste 460 de milioane
  în 1914, cu o rata medie a cresterii de peste 8
  .
• Cauzele sunt mentinerea unei rate înalte a
  natalitatii, concomitent cu scaderea
  mortalitatii, marile epidemii disparând dupa
  mijlocul secolului, precum si îmbunatatirea
  calitatii vietii.
• Revolutia demografica presupune, totodata,
  modificarea structurii populatiei prin cresterea
  ponderii populatiei urbane comparativ cu cea
  rurala, ameliorarea conditiilor de viata, precum
  si mari miscari de populatii în interiorul
  statelor dar si în afara acestora (peste 50 de
  milioane de europeni emigreaza în Lumea Noua).

10
2.d. Revolutia sociala.

• Pe tot parcursul secolului se mentin
  structurile sociale traditionale, aristocratia si
  taranimea, chiar daca fundamentele economice se
  modifica.
• Transformarile economice au au dus la aparitia
  unor clase noi, burghezia si proletariatul
  muncitoresc, care sporesc numeric mai ales în a
  doua jumatate a secolului.

11
2.e. Idei în miscare liberalism, romantism,
socialism, nationalism.

• Ideologia dominanta este liberalismul (la
  origine un fenomen anglo-saxon si protestant),
  bazat pe importanta individului, ideii de progres
  si a celei de libertate.
• Romantismul (de inspiratie anglo-saxona si
  germanica) îsi face aparitia la sfârsitul
  razboaielor napoleoniene si glorifica individul,
  sentimentele, precum si locul fiecarei natiuni în
  istorie, sustinând libertatea pretutindeni în
  lume.
• Socialismul apare ca o reactie la dominatia
  burgheziei si evolueaza de la utopie
  (Saint-Simon, Charles Fourrier, Proudhon) la
  realismul din Anglia (Owen) si la comunismul
  marxist.
• Nationalismul ia nastere prin transferul
  libertatilor fundamentale de la individ la popor,
  dimensiunea politica marcând evolutia interna a
  comunitatii spre unire si independenta. Nu
  întâmplator, secolul al XIX-lea a fost numit
  secolul nationalitatilor, lupta nationala
  determinând dezagregarea imperiilor si
  constituirea statelor nationale unitare si
  independente.

12
3. MISCARI LIBERALE SI NATIONALE ÎN EUROPA SI ÎN
LUME

• a. Sfânta Alianta un esec anuntat. Spania,
  coloniile spaniole din America Latina, Italia,
  Grecia.
• b. 1830 Franta, Belgia.
• c. Primavara popoarelor. Revolutia de la 1848.
• d. Unificarea Italiei, Germaniei, Principatelor
  Române.
• e. Statele Unite ale Americii.
• f. Japonia

13
3.a. Sfânta Alianta un esec anuntat

• Constituita pentru a mentine ordinea pe
  continent si a preveni izbucnirea unei noi
  revolutii, Sfânta Alianta îsi atinge obiectivele
  (zdrobind miscarile revolutionare din anii 1820
  din Italia si Spania), atâta timp cât nu apar
  controverse interne, cum este cazul independentei
  Greciei (sustinuta de Rusia, Marea Britanie si
  Franta, 1830). Este începutul sfârsitului
  dominatiei Sfintei Aliante asupra continentului.
• Rusia a dorit interventia Sfintei Aliante
  pentru a preveni obtinerea independentei
  coloniilor spaniole din America Latina, în
  virtutea principiului legitimismului. Opozitia
  Marii Britanii (care domina economic zona) si a
  S.U.A. (care sustineau principiul America
  americanilor prin doctrina Monroe, 1823), a
  împiedicat orice interventie europeana.

14
3.b. 1830 Franta, Belgia.

• Al doilea val revolutionar îsi are epicentrul
  la Paris, ca urmare a tentativelor de restaurarea
  a absolutismului, depresiunii economice,
  contractiei comertului, scaderii salariilor, a
  dominatiei straine.
• În urma celor Trei (zile) Glorioase (27, 28,
  29 iulie), Bourbonii sunt înlocuiti cu ramura
  Valois, Ludovic Filip de Orléans devenind rege.
  Se revine la suveranitatea nationala si la
  drapelul tricolor, revolutia influentând decisiv
  evolutia spre modernitate a economiei si
  societatii franceze.
• Revolutia franceza are consecinte europene,
  fiind un exemplu pentru belgieni, care se
  desprind de Regatul Tarilor de Jos si îsi
  proclama independenta. Rusia solicita interventia
  Sfintei Aliante pentru restaurarea ordinii, dar
  este blocata de revolta poloneza. Belgienii au
  sprijinul Frantei si a Marii Britanii, care impun
  recunoasterea independentei si a neutralitatii
  Belgiei, garantata de toate statele europene.

15
3.c. Primavara popoarelor. Revolutia de la 1848.

• În primavara anului 1848, centrul continentului
  european este cuprins de revolutie, împlinind,
  parca, cuvintele profetice ale lui Alexis de
  Tocqueville Dormim pe un vulcan nu vedeti ca
  Pamântul se cutremura din nou? Sufla un vânt de
  revolutie, furtuna e la orizont. (ianuarie 1848)
• Cu toate ca a fost revolutia care s-a raspândit
  cel mai rapid si mai mult, care a afectat atât
  partile dezvoltate cât si pe cele înapoiate ale
  continentului, cuprinzând regimuri absolutiste
  sau constitutionale, a fost, în acelasi timp, cea
  mai putin plina de succes. Nicaieri programul
  sau, politic, social sau national, nu a fost
  înfaptuit, dar valorile sale politice vor ramâne
  ca reper pentru viitor.
• Esecul se explica prin interventia straina, dar
  mai ales prin teama burgheziei fata de violenta
  si radicalismul maselor, care au înspaimântat
  pe liberalii moderati. Dupa acest moment,
  burghezia înceteaza sa mai fie revolutionara,
  programul sau fiind împlinit pe calea reformelor.

16
3.d. Unificarea Italiei, Germaniei, Principatelor
Române.

• Nucleul unificarii italiene l-a reprezentat
  Regatul Piemontului, care, în urma participarii
  la mai multe razboaie împotriva Austriei,
  dobândeste controlul asupra Lombardiei (1859) si
  Venetiei (1866). Sudul Italiei este eliberat de
  Giusseppe Garibaldi, care reuseste sa-i înlature
  pe Bourbonii spanioli din Regatul Celor Doua
  Sicilii, teritorii pe care le cedeaza Casei de
  Savoia (1861). În 1870, Roma devine capitala
  Regatului Italiei. Artizanul unificarii italiene
  a fost Camillo Cavour, primul ministru al
  Regatului Piemont.
• Unificarea Germaniei a fost realizata sub egida
  Prusiei, omul providential fiind Otto von
  Bismarck. Acesta înfaptuieste unificarea prin
  forta armelor, în urma mai multor razboaie
  împotriva Danemarcei (1864), Austriei (1866),
  Frantei (1870-1871). Pe 18 ianuarie 1871, în Sala
  oglinzilor de la Versailles, regele Prusiei,
  Wilhelm I, era proclamat împarat al Germaniei.
• Profitând de garantia colectiva a Marilor
  Puteri (stabilita de Congresul de la Paris din
  1856), si de prevederile Conventiei de la Paris
  din 1858, având de partea lor sprijinul lui
  Napoleon al III-lea, românii unesc cele doua
  Principate prin dubla alegere a lui Alexandru
  Ioan Cuza, atât în Moldova cât si în Tara
  Româneasca (ianuarie 1859).

17
3.e. Statele Unite ale Americii.

• Dupa ce îsi obtin independenta în 1783, S.U.A.
  adopta o constitutie republicana si federala în
  1787. Anii 1820 sunt determinanti în istoria
  politica a tarii deoarece consacra principiul
  votului universal, de care beneficiau barbatii
  albi, realitate democratica subliniata de Alexis
  de Tocqueville (Democratia în America,
  1835-1840).
• Nationalismul, sentimentul de putere si
  ambitiile expansioniste sunt clar exprimate în
  Doctrina Monroe (1823) si în Teoria Destinului
  Asumat (Manifest Destiny), care sustinea
  superioritatea civilizatiei americane si rolul
  providential pe care trebuie sa-l joace (1840).
• Razboiul civil (1861 - 1865) a opus Nordul
  industrializat si Sudul plantatorilor si al
  sclavilor, în urma acestuia peste 620 de mii de
  oameni murind, majoritatea din Sud. Razboiul a
  distrus Sudul dar a eliberat si integrat sclavii
  într-o societate libera, chiar daca masuri
  segregationiste vor supravietui pâna în a doua
  jumatate a secolului al XX-lea.
• Pâna la sfârsitul secolului, frontiera vestica
  atinge Oceanul Pacific, problema indiana fiind
  rezolvata prin internarea în rezervatii.
• La cumpana dintre cele doua secole, S.U.A. se
  impun ca prima putere industriala a lumii,
  redefinindu-se si ca o mare putere internationala
  în zona prin politica lui Big Stick (vezi
  activitatea lui Theodore Roosevelt).

18
3.f. Japonia

• La sfârsitul secolului al XVIII-lea, Japonia
  este, înca, un stat feudal, în care împaratul
  domneste dar nu guverneaza, puterea revenind
  shogunilor.
• Interventiile straine deschid Japonia lumii
  occidentale, amenintând transformarea sa într-o
  colonie europeana. În acest context, puterea este
  conferita împaratului Mutsu-Hito, care
  inaugureaza Era Meidji (1868).
• Realizarea programului imperial (desfiintarea
  regimului feudal, modernizarea economiei, a
  administratiei, a învatamântului si a justitiei,
  constituirea Adunarilor reprezentative)
  transforma Japonia dintr-un stat medieval
  într-unul modern, cu aspiratii imperialiste în
  zona.
• Japonia reuseste sa limiteze influenta rusa în
  Extremul Orient printr-un razboi victorios
  (1904-1905). Din acest moment, Japonia devine un
  competitor redutabil, alaturi de Puterile
  europene, în lupta pentru suprematie în Asia.

19
4. STATUL

• În secolul al XIX-lea, statul se dezvolta, se
  modernizeaza si îsi sporeste prerogativele. Sunt
  întâlnite diverse experiente institutionale, care
  îmbraca multiple forme constitutionale, dar si
  autocrate
• a. Regimuri constitutionale Marea Britanie,
  Franta, Imperiul German, Italia
• b. Regimuri autoritare Imperiul Habsburgic,
  Imperiul Otoman, Imperiul Rus, Imperiul Chinez.

20
4.a. Regimuri constitutionale. Marea Britanie

• Marea Britanie este un regim parlamentar, cu
  toate ca nu exista o Constitutie scrisa, bazat pe
  protectia libertatilor fundamentale si pe
  echilibrul puterilor.
• Regimul electoral favoriza aristocratia
  funciara, fara a tine cont de evolutia
  demografica a circumscriptiilor electorale.
• Reformele electorale din 1867 si 1884 largesc
  corpul electoral, ajungându-se aproape la votul
  universal pentru barbati (faceau exceptie
  cetatenii fara venituri).
• Mai multe reforme succesive au în vedere
  sanatatea publica (constituirea unei retele de
  institutii sanitare finantate de stat),
  administratia (descentralizarea prin înfiintarea
  Consiliilor locale alese), problema agrara (mai
  ales Legea agrara pentru Irlanda).

21
4.a. Regimuri constitutionale. Franta.

• În Franta, alterneaza fazele autoritare,
  liberale si democratice, au loc 3 revolutii si o
  lovitura de stat în decurs de 55 de ani. Abia
  dupa 1871, prin constituirea celei de A III-a
  Republici, regimul politic se stabilizeaza,
  supravietuind pâna în 1940.
• Regimul politic se caracteriza prin
  predominarea vointei Parlamentului, comparativ cu
  puterea executiva.
• Introducerea serviciului militar obligatoriu,
  oficializarea sarbatorilor nationale, separarea
  Bisericii de Stat, laicizarea învatamântului
  (introdusa de Jules Ferry) au contribuit la
  triumful regimului politic modern în Franta, în
  care toti cetatenii vor împartasi aceleasi
  idealuri nationale, indiferent de apartenenta
  sociala.
• La Belle Époque este zguduita de afaceri
  veroase (Afacerea Panama, 1891-1893), de crize
  nationaliste (Afacerea Dreyfus, 1894 - 1906),
  care demonteaza unitatea aparent indestructibila
  a natiunii.

22
4.a. Regimuri constitutionale. Imperiul German

• Stat federativ, format din 25 de state
  componente, Al Doilea Reich era o monarhie
  constitutionala.
• La nivel federal, puterea legislativa era
  detinuta de un Parlament bicameral, format
  dintr-o camera superioara, Bundesrat (58 de
  reprezentanti ai statelor componente) si una
  inferioara, Reichstag (397 de membri alesi prin
  vot universal).
• Puterea executiva era exercitata de împarat,
  prin intermediul unui cancelar, care numea
  ministrii. În consecinta, guvernul nu era
  responsabil în fata Parlamentului, ci în fata
  împaratului.
• Regimul politic este autoritar, dar permite
  existenta mai multor partide politice liberal,
  conservator, social-democrat, catolic.
• Otto von Bismarck se va preocupa constant de
  modernizarea statului, ca mijloc de consolidare a
  unificarii (laicizarea si introducerea sistemului
  de asigurari sociale).

23
4.a. Regimuri constitutionale. Italia

• Dupa unificare, Italia continua sa fie doar o
  expresie geografica, deoarece numai 2 din
  populatie vorbea italiana literara. În
  consecinta, principalul rol al statului va fi sa
  creeze italieni, cetateni ai noului stat. De
  aici, o politica sustinuta de laicizare si
  centralizare, dupa model francez.
• Regimul politic este parlamentar, bazat pe vot
  cenzitar, care este desfiintat treptat.
• Lipsa unor partide politice, cu ideologii bine
  conturate, va dauna stabilitatii vietii politice.

24
4.b. Regimuri autoritare. Imperiul Habsburgic

• Pentru a salva Imperiul multinational, zguduit
  puternic de Revolutia din 1848-1849, Habsburgii
  impun un regim autoritar bazat pe armata,
  politie, functionari publici si cler.
• Dupa înfrângerea în Razboiul cu Prusia în 1866,
  se impune dualismul austro-ungar (1897).
  Popoarele imperiului erau împartite în
  Cisleithania (sub autoritate austriaca) si
  Transleithania (sub autoritate maghiara). Fiecare
  avea guvern si Parlament, afacerile comune fiind
  gestionate de un minister imperial compus din
  ministrii afacerilor externe, de razboi si
  finantelor si de delegatii celor doua Parlamente,
  care se reuneau anual, alternativ, în cele doua
  capitale.
• Regimul era parlamentar, dar nedemocratic (vezi
  lipsa de drepturi a minoritatilor nationale)

25
4.b. Regimuri autoritare. Imperiul Otoman

• Imperiul Otoman este o monarhie absoluta si
  teocratica pentru ca suveranul este sultan
  (comandantul armatei), calif (succesor al
  Profetului) si emir (conducator al
  credinciosilor).
• Exista un guvern condus de un prim-ministru
  (marele vizir) si un consiliu privat (Divan).
  Puterea sultanului era limitata de Coran si de
  Sharia, care reglementau viata supusilor sai.
• Problemele autoritatii imperiale proveneau din
  întinderea imperiului, numeroasele nationalitati
  componente, revoltele periodice ale ienicerilor
  si ale diverselor pasale, incompetenta si
  coruptia administratiei, numeroasele comploturi.
  Puterea turca a fost descrisa de istoric ca fiind
  un despotism temperat prin asasinate.
• Reformele succesive (Tanzimatul - 1839 si
  Constitutia din 1876) nu au reusit sa rezolve
  problemele Imperiului, care ramâne omul bolnav
  al Europei.

26
4.b. Regimuri autoritare. Imperiul Rus

• Cu un teritoriu de aproximativ 19 milioane de
  km², cuprinzând numeroase nationalitati si
  confesiuni, Imperiul era condus de un monarh de
  drept divin (tar), sprijinit de Biserica
  Ortodoxa.
• Senatul, Consiliul de Stat si Guvernul erau
  numite de tar, cu scopul de a-l sfatui si de a-i
  pune în practica deciziile.
• Imperiul era structurat în provincii (gubernii)
  conduse de guvernatori numiti de tar, unitatea
  imperiului fiind asigurata de administratie si
  armata.
• Reformele liberale din timpul lui Alexandru al
  II-lea, Alexandru al III-lea, Nicolae al II-lea,
  nu au modificat semnificativ esenta regimului
  politic.

27
4.b. Regimuri autoritare. Imperiul Chinez

• Imperiul Chinez este omul bolnav al Asiei,
  datorita încremenirii în modelul medieval si
  respingerii oricarui contact cu exteriorul.
• Constanta presiune europeana face ca la
  începutul secolului al XX-lea, cu toate ca îsi
  pastreaza formal unitatea, Imperiul sa fie
  împartit în zone de influenta ale Marilor Puteri.
• Reformele si revoltele succesive (Taiping si
  Rascoala boxerilor) nu au putut sa aduca China pe
  calea modernizarii dupa model european.

28
5. EXPANSIUNEA EUROPEANA SI CONSTITUIREA
IMPERIILOR COLONIALE MODERNE

• Vocatia coloniala a Europei se afirma mai ales
  dupa 1878, în istoriografia problemei existând
  doua mari orientari asupra cauzelor.
• Prima privilegiaza cauzele economice, sustinând
  fie nevoia de materii prime si piete de desfacere
  pentru o economie în plina dezvoltare (în ciuda
  conjuncturii nefavorabile sau poate de aceea),
  fie faptului ca statele occidentale au ajuns la
  un nivel economic apropiat, care genereaza
  expansiunea.
• A doua orientare pune accent pe cauzele
  neeconomice ale expansiunii dorinta de afirmare
  ca mare putere, aparitia nationalismelor sau a
  noilor concurenti, noile raporturi de forte în
  Europa, rolul determinant al personalitatilor
  politice, interesele strategice.
• Dupa parerea noastra, cele doua tipuri de
  factori se interconditioneaza atât de mult, încât
  este foarte dificil, daca nu imposibil sa putem
  stabili superioritatea unora în fata altora.
• Ca urmare a expansiunii, în 1914 Globul era
  împartit între Marile Puteri, care dominau formal
  (prin intermediul imperiilor coloniale) sau
  informal (prin intermediul zonelor de influenta,
  precum imperiul dolarului din America Centrala si
  Latina).

29
6. RELATIILE INTERNATIONALE

• Secolul al XIX-lea este un secol european,
  datorita dominatiei, formale si informale, pe
  care aceasta o exercita asupra lumii. În acelasi
  timp, sfârsitul secolului marcheaza ascensiunea
  internationala a doua puteri extra-europene,
  S.U.A. si Japonia.
• Secolul al XIX-lea cunoaste putine confruntari
  majore între puterile europene, principiile
  echilibrului puterilor si al concertului european
  dominând întreaga epoca.
• Din punctul de vedere al relatiilor
  internationale, secolul al XIX-lea poate fi
  împartit în doua mari perioade, separate de
  confruntarea franco-germana din 1870-1871
• a. 1815 1870
• b. 1871 1914

30
6.a. 1815 1870

• Perioada este dominata de Metternich (pâna la
  1848) si de Napoleon al III-lea (pâna la 1870).
• Primul creeaza un adevarat sistem prin
  care încearca sa mentina viabile hotarârile
  Congresului de la Viena (1815).
• Al doilea sustine cauza nationalitatilor si a
  echilibrului puterilor, momentul marcant fiind
  Razboiul Crimeii (1853-1856).

31
6.b. 1871 1914

• Perioada este marcata de realizarea
  preponderentei germane pe continent si a
  hegemoniei europene în lume, Primul Razboi
  Mondial afectând fundamental aceasta dubla
  suprematie. De asemenea, este perioada
  constituirii celor doua blocuri
  politico-militare Tripla Alianta si Tripla
  Întelegere, a caror ciocnire va da lumii
  experienta unei confruntari nemaiîntâlnite pâna
  atunci, prin amploare si prin numarul de victime.
• Istoricul Pierre Milza observa existenta a trei
  etape principale 1871-1890, 1890-1907,
  1907-1914.
• Prima se caracterizeaza prin actiunea energica
  a lui Bismarck de mentinere a întâietatii germane
  pe continent, dar si prin manifestarea accentuata
  a vointei de expansiune a civilizatiei europene
  asupra lumii, demonstrata prin explorari
  geografice sistematice, actiuni misionare,
  penetrarea comerciala a vechilor imperii,
  ocuparea unor vaste teritorii.
• Dupa 1890, relatiile internationale sufera
  modificari profunde, datorita abandonarii de
  catre Germania a sistemului bismarckian, a
  inaugurarii politicii mondiale de toate marile
  puteri europene, a aparitiei concurentei S.U.A.
  si Japoniei pentru dominatie asupra lumii.
• Pe parcursul celei de a III-a etape, Europa
  redevine cadrul de manifestare a rivalitatilor, a
  competitiei economice si militare, a
  confruntarilor nationaliste care duc la
  declansarea Primului Razboi Mondial.

32
7. LUMEA ÎN 1914

• Europa domina lumea prin imperiile sale
  coloniale, capitaluri, produse, populatie. Este
  momentul de apogeu al dominatiei europene,
  subminat de rivalitatile interne, de ascensiunea
  puterilor extra-europene, de contestarea ordinii
  coloniale din partea popoarelor supuse.
• Asasinarea arhiducelui austriac Franz
  Ferdinand, o problema a Imperiului Habsburgic,
  determina punerea în miscare a aliantelor, care
  transforma un conflict intern într-un razboi
  european si apoi mondial.

33
Bibliografie

• Robert ALDRICH (ed), Epoca Imperiilor,
  Bucuresti, All, 2008
• Philippe ARIÈS, Georges DUBY (coord.), Istoria
  vietii private, Bucuresti, Meridiane, 1995
  1997, vol. VII VIII, De la Revolutia franceza
  la Primul Razboi Mondial
• Michel BEAUD, Istoria capitalismului. De la 1500
  pâna la 2000, Bucuresti, Cartier, 2001
• Serge BERSTEIN, Pierre MILZA, Istoria Europei,
  vol. III - IV, Iasi, Institutul European, 1998,
  ed. A II-a
• Lucian BOIA, Doua secole de mitologie nationala,
  Bucuresti, Humanitas, 1999
• J. CARPENTIER, Fr. LEBRUN, Istoria Europei,
  Bucuresti, Humanitas, 1997
• Idem, Istoria Frantei, Iasi, Institutul European,
  2001
• N. CIACHIR, Gh. BERCAN, Diplomatia europeana în
  epoca moderna, Editura Stiintifica si
  Enciclopedica, Bucuresti, 1984.
• N. CIACHIR, Istoria universala moderna, vol II
  (1789 - 1919), Bucuresti, Oscar Print, 1998
• Jacques DROZ, Istoria Germaniei, Bucuresti,
  Corint, 2000
• J.B DUROSELLE, LEurope de 1815 à nos jours, 7e
  édition, coll. Nouvelle Clio, Paris, PUF, 1993

34
Bibliografie

• Francois FURET (coord.), Omul romantic, Iasi,
  Polirom, 2000
• Ute FREVERT, Heinz Gerhard HAUPT, Omul
  secolului al XIX-lea, Iasi, Polirom, 2002
• Jean Michel GAILLARD, Anthony ROWLEY, Istoria
  continentului european. De la 1850 pâna la
  sfârsitul secolului al XX-lea, Bucuresti,
  Cartier, 2001
• Eric HOBSBAWM, Era Revolutiei. 1789 1848,
  Bucuresti, Cartier, 2002
• Idem, Era Capitalului. 1848 1875, Bucuresti,
  Cartier, 2002
• Idem, Era Imperiului. 1875 1914, Bucuresti,
  Cartier, 2002
• Idem, Natiuni si nationalism din 1780 pâna în
  prezent. Program, mit, realitate, Chisinau, Arc,
  1997
• Geoffrey HOSKING, Rusia. Popor si Imperiu 1552
  1917, Iasi, Polirom, 2001
• Ch. si Barbara JELAVICH, Formarea statelor
  nationale balcanice,1804 1920, Cluj-Napoca,
  Dacia, 2001
• R. MANTRAN, (coord.), Istoria Imperiului Otoman,
  Bucuresti, Bic All, 2001
• St. K. PAVLOWITCH, Istoria Balcanilor, Iasi,
  Polirom, 2002

35
Bibliografie

• Pierre RENOUVIN, Primul Razboi Mondial,
  Bucuresti, Corint, 2001
• P. RENOUVIN, J.B. DUROSELLE, Introduction à
  lhistoire des relations internationales, Paris,
  A. Colin, 1964
• P. RENOUVIN, (dir.), Histoire des relations
  internationales. III. 1871-1945, Paris, Hachette,
  1994
• Taylor, A.J.P., The Struggle for Mastery in
  Europe, 1848-1918, Oxford University
• Idem, Monarhia Habsburgica. 1809 1918. O
  istorie a Imperiului Austriac si a Austro
  Ungariei, All, Bucuresti, 2000
• Anne Marie THIESSE, Crearea identitatilor
  nationale în Europa. Secolele XVIII XX, Iasi,
  Polirom, 2000
• George M. TREVELYAN, Istoria ilustrata a Angliei,
  Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1975
• Eric WOLF, Europa si populatiile fara istorie,
  Chisinau, Arc, 2001