LATINITATE SI DACISM

1
(No Transcript)
2
Latinitatea si dacismul sunt concepte care
desemneaza doua curente de idei ce strabat
cultura si literatura romana. Ideea de latinitate
incepe sa fie afirmata la noi de generatia
cronicarilor (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion
Neculce), apoi de stolnicul Constantin
Cantacuzino si de Dimitrie Cantemir, atingand
apogeul prin reprezentantii Scolii
Ardelene(Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru
Maior). Alaturi de idei valoroase unitatea si
continuitatea romanilor si combaterea teoriei
imigrationiste, a originii sud-dunarene,
necesitatea adoptarii alfabetului latin, originea
pur romana a poporului si a limbii, inlaturarea
din limba a tuturor elementelor nelatine.
Impotriva acestor exagerari se vor situa, in
primul rand, reprezentantii Junimii (in special
Titu Maiorescu).
3
Istoria romana incepe odata cu fondarea
orasului,in secolul al VIII-lea I.Hr., conform
legendei si se extinde pe durata a 2200 de ani
pana la infrangerea ultimului imparat roman la
Constantinopol in 1453. Insa,in general perioada
de dupa anul 500 d.Hr., cand puterea imperiala
s-a mutat din Italia spre noua capitala
Constantinopol (vechiul oras Bizantium )este
cunoscuta ca apartinand Imperiului Bizantin.
Pentru cei mai multi istorici era cunoscuta ca
romanase desfasoara aproximativ intre secolul
al-V-lea inainte de nasterea lui Hristos pana in
secolul al VI-lea d.Hr. Asa numitul Sfant
Imperiu Roman o alianta de state germanice si
italice, fondat de Charlemagne in anul 800 d.Hr.,
constituie o problema cu totul diferita.
4
Traditia spune ca Roma a luat nastere in anul
753I.Hr. Aceasta tine de legenda,insa pentru
istorici este o data la fel de potrivita ca
oricare alta pentru a marca vremurile cand
pastorii si agricultorii din dealurile joase si
insorite ce inconjurau o lunca mlastinoasa au
dezvoltat o comunitate cunoscuta de atunci sub
numele de Roma. Romanii spuneau ca numele
orasului lor venea de la Romulus si Remus,doi
gemeni orfani alaptati de o lupoaica pe malurile
Tibrului..
5
Dacii si getii, ramura a marelui popor
indo-european al tracilor, erau unul si acelasi
popor fapt recunoscut de autorii antici si
"vorbind aceeasi limba". Dintre cele peste 100 de
formatiuni tribale si gentilice ale tracilor,
triburile dacilor si getilor erau cele mai mari
si cele mai puternice. Ocupau teritoriul cuprins
între Muntii Balcani (Haemus) si Muntii
Slovaciei, si de la litoralul apusean al Marii
Negre pâna dincolo de bazinul Tisei.
6
Triburile numite "dacice" locuiau pe teritoriul
actualei Transilvanii si al Banatului, iar ale
"getilor", în câmpia Dunarii, în Moldova si
Dobrogea de azi. Una si aceeasi populatie
daco-getica apare la scriitorii greci de obicei
cu numele generic de "geti", iar la autorii
romani cu denumirea de "daci". Daco-getii s-au
desprins din masa triburilor trace, începând
sa-si contureze un profil de civilizatie
distinct, pe la începutul mileniului I î.e.n.
7
Burebista, barbat get, luand in maini carma
neamului sau, a ridicat poporul coplesit de nevoi
din pricina nesfarsitelor razboaie si atat de
mult l-a indreptat prin anumite deprinderi, viata
cumpatata si ascultare de porunci, incat doar in
putini ani a faurit o mare imparatie si a adus
sub stapanirea getilor pe cei mai multi vecini.
Ba chiar si de romani era de temut, deoarece
trecea neinfricat Istrul si prada Tracia pana in
Macedonia si Illyria. Burebista a devenit
capetenia unei puternice uniuni de triburi
aproximativ in anul 82 i.e.n Numeroasele sale
victorii contra triburilor celtice ale boiilor si
tauriscilor.
Burebista
8
In cei 131 de ani care s-au scurs de la moartea
lui Burebista pana la carmuirea lui Decebal,
actiunea de reunificare a triburilor daco-getice
a continuat fara intrerupere incat, in anul 85
e.n., in timpul domniei regelui dac
Duras-Diurpancus (predecesorul lui Decebal), in
jurul statului dac transilvanean cu centrul in
Muntii Orastiei se grupasera de acum geto-dacii
din Oltenia, Muntenia, Moldova centrala si de
miazazi (H. Daicoviciu). Prin urmare, un stat
mai putin intins decat fusese cel al lui
Burebista.
Decebal
9
Din prea putinele informatii lasate de
autorii antici, precum si din datele furnizate de
cercetarile arheologice, rezulta ca statul dac
creat de Burebista era o monarhie cu un marcat
caracter militar, asemanandu-se in multe privinte
monarhiilor elenistice. Societatea daco-getica
era impartita in clase si categorii sociale dar,
in lipsa informatiilor in acest sens, asupra
proportiilor numerice si a raporturilor dintre
ele, nu se pot face decat supozitii pe baza de
deductii si de analogii cu alte popoare din acele
timpuri.
10
Statul dac avea un caracter aproape teocratic -
in sensul ca preotimea juca un rol deosebit de
important, avand o mare influenta morala si
politica in stat.Regalitatea la daco-geti era
considerata de autorii antici ca avand un
caracter sacru. Cu toate ca nici Burebista, nici
Decebal nu si-au asumat prerogative de ordin
religios, totusi se credea dupa cum nota
Criton, medicul imparatului Traian ca marele
preot ii transmitea regelui anumite puteri
supranaturale. In concluzie statul daco-get nu
poate fi definit ca un stat sclavagist, ci ca un
stat caracterizat printr-o varianta a unui mod
de productie tributal, a carui economie era
cinstituita pe relatia de tribut.
11
Daco-getii cultivau intensiv si vita de vie.
Practicau tot atat de intens albinaritul si,
bineinteles, pescuitul. Cresteau vite cornute,
mici si mari iar rasa de cai foarte iuti ai
getilor era renumita. Dacia era vestita si prin
bogatiile ei naturale. Lemnul padurilor
transilvanene era foarte cautat de greci pentru
constructia corabiilor. Pamantul Daciei era
foarte bogat in minereuri. Mesterii daco-geti
lucrau fierul si arama, argintul si aurul.
Exploatau aurul nu numai din aflorismente
(locurile unde, prin eroziune, roca aurifera
apare la suprafata), ci si din nisipul aurifer al
raurilor de munte.
12
Mesterii daci au inceput sa foloseasca roata
olarului din prima jumatate a sec. V i.e.n. Desi
ceramica lucrata cu mana de daco-geti dateaza
dintr-o perioada mai veche, o productie locala
caracteristica, de ceramica tipic daco-getica
apare mai intai in perioada secolelor V-VI i.e.n.
Dupa o perioada considerata medie epoca de aur
a acestei ceramici este atinsa intre aproximativ
100 i.e.n. si 106 i.e.n. data de la care, odata
cu cucerirea romana, ceramica daco-getica va fi
mult influentata si treptat inlocuita de
produsele lucrate cu tehnica de depurare a pastei
folosita de romani.
13
BIBLIOGRAFIE Istoria culturii si
civilizatiei, de Ovidiu Drimba
Serban Renata