ALERGIA LA LATEX

1
ALERGIA LA LATEX
2

• Utilizarea manusilor de protectie obligatorie
  pentru personalul sanitar prin adoptarea
  masurilor preventie universale vizând stoparea
  transmiterii infectiilor prin contact cu sângele
  (evitarea contactului direct cu pacientul si cu
  produse susceptibile de infectiozitate virala,
  microbiana, parazitara)
• În paralel cu aceasta utilizare a crescut
  frecventa si gravitatea reactiilor alergice la
  latex sau cauciucul natural.
• Între 1989-1995, într-un serviciu de
  dermatologie (Germania) s-a constatat o
  multiplicare cu 12 a numarului de cazuri cu
  alergie la latex.
• Manifestarile sistemice grave au atins o
  frecventa de 10,7 în 1989 si de 44 în 1995.
• NB ! manusile de cauciuc au indus rapid o serie
  de reactii grave care ar justifica întreruperea
  purtarii lor pentru protectia mâinilor
  personalului.

3

• Alergia la manusi a fost descrisa ca
• -reactie alergica de tip I (mediata de IgE),
  frecvent datorata proteinelor din latexul
  cauciucului natural.
• - reactie de tip IV indusa de acceleratorii de
  vulcanizare (80 din alergiile la manusile de
  cauciuc).
• Evantaiul de manifestari clinice înscrie
• - urticaria de contact,
• - urticaria generalizata,
• - rinita alergica,
• - conjunctivita alergica,
• - edemul Quincke,
• - astmul bronsic
• - anafilaxie (soc anafilactic).
• Simptomele pot rezulta din
• -contactul direct (tegumente intacte sau lezate)
  cu manusile sau cu alte material continând latex
• -inhalarea proteinelor latexului dispersate sub
  forma de aerosoli sau de particule de pudra de
  talc (contaminate cu proteinele din latex).

4
Pentru a fi eficiente, manusile de protectie
trebuie sa îndeplineasca urmatoarele
caracteristici

• sa fie testate de fabricant în privinta
  impermeabilitatii, rezistentei, duratei de
  folosire optime
• sa permita mentinerea unei sensibilitati tactile
  cât mai normale
• sa fie bine tolerate
• sa fie dimensional adecvate (adaptare dupa
  criteriul antropometric).
• În general, manusile sunt fabricate în perechi
  (pentru mâna dreapta si stânga) si pe marimi
  lungi (L), medii (M) si scurte (S). Exista si
  manusi nepereche.
• Suprafata lor trebuie sa fie usor aderenta si nu
  foarte lucioasa, pentru a permite prehensiunea
  sigura/evitarea alunecarii obiectelor.
• Manusile pot fi sterile, având frecvent indicatia
  de folosire unica ( sterilizarea repetata le
  deterioreaza ).

5
MANUSI EIP

• Purtarea unui echipament de protectie nu trebuie
  sa anuleze mentinerea stricta a regulilor de
  igiena.
• A purta manusi nu înseamna evitarea pericolelor,
  igienizarea mâinilor dupa scoaterea lor fiind
  obligatorie.
• Refolosirea acelorasi manusi dupa purtare impune
  reguli stricte de decontaminare, spalare,
  sterilizare.
• Exista un pericol psihologic pentru purtatorul
  de manusi care se simte protejat per se,
  neglijand restul regulilor de igiena.
• Purtarea pe durata prelungita determina
  transpiratii tegumentare, leziuni iritative.
• Refuzul purtarii manusilor de catre unii
  practicieni (motivând scaderea sensibilitatii
  tactile, termice, scaderea preciziei fine) este
  un risc asumat.

6
Informatii asupra compozitiei manusilor

• Cunoasterea compozitiei manusilor permite
  stabilirea biocompatibilitatii lor si a
  informatiilor privind
• protectia asigurata la utilizare,
• identificarea efectelor secundare si aplicarea
  masurilor preventive,
• formularea diagnosticului etiologic.

7
Sunt utilizate trei tipuri de manusi

• manusi chirurgicale (surgical gloves) sunt
  destinate practicii chirurgicale invazive. Sunt
  fabricate din latex sau din copolimeri, contin
  pulberi lubrificante.
• manusi pentru vizita medicala sunt utilizate
  în timpul vizitei medicale si a procedurilor
  diagnostice sau terapeutice, manipularea de
  materiale contaminate, activitati de laborator si
  de igienizare. Pot fi fabricate din materiale ce
  se constituie în alternative valide ale
  cauciucului natural cum este de exemplu
  polivinilul.
• manusi de securitate sunt în general folosite de
  personalul sanitar auxiliar continând latex în
  proportii diferite.

8
Studiul informativ pentru analiza
biocompatibilitatii manusilor

• Utilizarea în mediul sanitar trebuie sa se bazeze
  pe comunicarea(date tehnice) dintre producatori -
  utilizatori - distribuitori vizând
• continutul si eliberarea de proteine din latex,
• tipul de acceleratori utilizati si nivelul
  rezidual al acestora,
• tipul si canitatea de pulberi lubrificante, pH-ul
  relativ al produsului, tratamentul antiaderenta,
  substituientii de pudra,
• modalitatile de sterilizare si eventuale
  reziduuri ale sterilizarii chimice,
• rezultate ale testelor privind potentialul
  alergizant sau iritant al produsului.

9
Diagnosticul pozitiv

• Recunoasterea patologiei alergice si iritative
  induse de manusi rezulta din
• 1.Recoltarea datelor clinico-anamnestice
• factori predispozanti
• atopia,
• prezenta altor dermatite de contact,
• alte conditii alergizante cutanate alimentare
  (kiwi, banane, avocado etc.) sau de contact
  (reactii încrucisate cu latexul, de exemplu,
  Ficus benjamina).
• 2.Expunerea ocupationala durata totala a
  expunerii rezultata din numarul de ore/zi, tipul
  de manusi protectoare utilizate, eventuala
  expunere nonprofesionala.
• 3.Simptomatologia detalierea leziunilor
  cutanate, latenta aparitiei acestora de la
  aplicarea manusilor, testul supresie-readmisie la
  lucru.

10
Teste alergologice

• Alergia de tip I (mediere reaginica)
• Latexul este considerat alergenul principal.
  Pentru testare nu dispunem de un preparat
  standardizat.
• Se pot efectua
• dozarea IgE specific nu comporta riscuri pentru
  pacient si are sensibilitate crescuta,
• testarea cutanata (prick test) cu extracte
  comerciale sau rezultate din manusile utilizate
  de pacient.
• NB! Acest test poate genera reactii sistemice.

11
Alergia mediata celular

• Teste epicutanate (patch test) unele haptene
  (antigene incomplete) sunt frecvent implicate si
  apartin subproduselor de tip tiuram,
  mercaptotiazol, carbamati, parafenilendiamine,
  tiouree prezente în compozitia manusilor.
• Teste de scarificare
• Sunt susceptibile sa provoace reactii
  sistemice sau de organ foarte grave, motiv pentru
  care sunt practicate numai în mediul spitalicesc.
• Testul utilizarii manusilor (proba expunerii
  ocupationale)
• Consta în purtarea unui fragment de
  manusa care amplifica secundar gravitatea
  leziunilor existente. Este utilizat pentru
  diagnosticul patologiei cutanate, este specific
  si sensibil, dar nu permite identificarea exacta
  a agentului etiologic.

12
Testul de provocare inhalatorie

• Este utilizat pentru diagnosticul patologiei
  respiratorii si poate fi executat în diverse
  moduri
• test de provocare bronsica specific (inhalare de
  doze progresiv crescânde a unui extract din latex
  sau din compozitia manusii, cu monitorizarea
  functiei respiratorii (parametri ventilatori, în
  principal VEMS-ul)
• test ocupational secundar Jaeger.
• Se efectueaza prin manipularea de manusi
  lubrefiate cu pudra în atmosfera controlata.

13

• Manifestari alergice similare celor recunoscute
  la utilizatorii din mediul sanitar au fost
  descrise si la muncitorii din industria
  cauciucului sau a altor purtatori de manusi
  (lucratori în sere, ambalatori de produse
  alimentare etc.).
• În rândul pacientilor cu multiple interventii
  chirurgicale în antecedente (de exemplu, spina
  bifida, anomalii congenitale uro-genitale) sau la
  subiecti examinati repetitiv (de exemplu prin
  tuseu vaginal) au fost comunicate reactii
  alergice locale si chiar sistemice (soc
  anafilactic).
• În mod similar, au fost semnalate cazuri de
  reactii alergice la utilizatorii de prezervative
  continând latex sau la înnotatori (reactii la
  casca de cauciuc).

14
Alte situatii particulare

• Dificultati majore de încadrare diagnostica au
  fost întâlnite la pacientii cu tratamente
  parenterale la care reactiile de sensibilizare au
  aparut prin contaminarea acului în timpul
  perforarii dopului de cauciuc (dizolvarea si
  umplerea seringii cu medicamente continute în
  astfel de flacoane).
• Un studiu asupra a 63 pacienti alergici la latex,
  a aratat o medie de expunere de 5 ani pâna la
  aparitia primelor simptome care, în general, sunt
  eczeme de contact, dar si rinite sau manifestari
  respiratorii dispneizante.
• Pentru aparitia reactiilor alergice respiratorii,
  este necesara o perioada medie de expunere de
  aproximativ 2 ani.

15
Masuri preventive

• înlocuirea manusilor si a altor echipamente de
  protectie continând latex (cauciuc natural) cu
  produse similare din vinil sau alte materiale
  protectoare,
• etichetarea tuturor produsilor continând latex
  pentru a permite evitarea acestora de catre
  subiectii sensibilizati,
• protejarea pacientilor a caror sensibilizare la
  manusile de cauciuc este cunoscuta (depistata
  prin anamneza tintita, testari alergologice),
• ventilatie adecvata si interzicerea utilizarii
  sau expunerii personalului sensibilizat la
  aerosoli/pulberi prezenti în ambianta locului în
  care se utilizeaza manusi din cauciuc (pudrate cu
  talc),
• cunoasterea exacta a tipului de manusi utilizate
  (date furnizate de fabricant catre beneficiar),
• studii pentru conceperea de manusi cu continut
  redus în latex sau înlocuirea completa a acestuia
  si care nu necesita pudrare interioara),

16
Masuri de preventie

• înregistrarea personalului (anamneza detaliata)
  prezentând semne evocatoare de alergie la latex.
• În suspicionarea unui caz, confirmarea
  sensibilitatii trebuie facuta prin teste
  serologice si cutanate (numai în servicii de
  specialitate întrucât exista riscul provocarii
  reactiilor anafilactice).
• Nu dispunem de alergeni conditionati pentru
  hiposensibilizare astfel încât singurul remediu
  eficace este evitarea expunerii la orice produs
  continând latex.
• consilierea subiectilor etichetati cu risc înalt
  pentru schimbarea locului de munca,
• dotarea si purtarea permanenta a adrenalinei cu
  auto-administrare în cazul declansarii unor
  reactii sistemice

17

• La Centrul Medical Mayo-Rochester (Minnesota) s-a
  constituit Latex Allergy Task Force grup de
  lucru pluridisciplinar având ca obiectiv educarea
  celor 20 000 membri ai personalului si
  încurajarea consultarii unui medic în cazul
  oricarui semn evocator de alergie.
• Grupul este compus din alergologi, medici de
  medicina muncii, dermatologi, chirurgi,
  responsabili cu sanatatea personalului,
  directorul serviciului si actioneaza prin
  popularizarea subiectului articole si buletine
  informative asupra alergiei la latex, note de
  serviciu etc.

18

• DelawareValley Latex Allergy Support Network
  grup de consumatori constituit pentru a avertiza
  publicul asupra riscurilor alergice la latex
  (Internet httpwww.latex.org) dispunând si de o
  linie telefonica cu apel gratuit, un grup
  consultativ medical, o biblioteca cu referinte
  bibliografice si un centru de distribuire de
  materiale, încurajând astfel schimbul de opinii
  si de experienta între persoanele cu reactii
  alergice cunoscute.

19
Cercetare

• Au fost puse la punct
• - metode pentru testarea sensibilitatii la
  latex,
• -tehnici pentru cuantificarea concentratiei
  alergenului în produsul finit,
• -metodologia de numarare si dimensionare a
  particulelor alergenice de latex aflate în
  suspensie în aerul locului de munca.
• Dispozitiile actuale urmaresc înlocuirea
  progresiva a manusilor actuale cu cele având
  continutul cel mai redus de alergeni
  (sensibilizarea furnizorilor capabili sa raspunda
  la aceste cerinte).

20
Concluzii

• Alergia la latex si/sau adjuvantii produsului
  este una dintre problemele serioase cu care se
  confrunta personalul sanitar expus ocupational.
• Solutionarea acestei probleme consta în limitarea
  la minimum a contactului cu alergenii (latex,
  pudra) în mediul de munca si înlocuirea acestui
  produs în perspectiva imediata prin echipamente
  free latex.