CAPITOLUL 2 DEFINIREA CIBERNETICII CA STIINT

1
CAPITOLUL 2DEFINIREA CIBERNETICII CA
STIINTÃ.OBIECTUL CIBERNETICII ECONOMICE
.RAPORTURILE CU ECONOMIA SI CU ALTE STIINTE

• 1.1 O necesara redefinire a ciberneticii actuale
• 1.2 Obiectul de studiu al ciberneticii economice
• 1.3 Raporturile dintre Cibernetica actuala si
  alte stiinte
• 1.4 Cibernetica de ordinul trei si implicatiile
  ei asupra stiintei economice

2
1.1 O necesara redefinire a ciberneticii actuale

• Definitia lui Ampere (1834) Cibernetica arta
  de a guverna sau stiinta guvernarii.
• Prima definitie a lui Norbert Wiener (1948)
• Cibernetica este stiinta comenzii si comunicarii
  la fiinte si masini.
• Exista o evolutie a conceptiei despre
  cibernetica, ilustrata de diferite alte definitii
  intalnite in literatura.

3
1. American Society of Cybernetics

• Cibernetica urmareste sa dezvolte teoriile
  generale ale comunicarii în cadrul sistemelor
  complexe...natura sa abstracta si, adesea,
  matematica face cibernetica aplicabila în orice
  domeniu empiric, în care procesele de comunicare
  si corelatiile lor apar. Aplicatiile ciberneticii
  sunt larg raspândite, în special în domeniul
  stiintelor informatice si stiintei
  calculatoarelor, în domeniul stiintelor naturale
  si sociale, în politica, educatie si de
  management.

4
2. W. Ross Ashby

• Arta timonierului de a naviga
• Studiul sistemelor care sunt deschise la
  energie si închise la informatii  si control.
• Sistemele în care informatiile sunt strâns
  legate.
• Cibernetica nu trateaza lucruri, ci modalitati
  de comportament. Nu întreaba, Ce este acest
  lucru? ci Ce face acest lucru?... Astfel, este
  în esenta functionala si comportamentala...Materia
  litatea este irelevanta, si asa este si
  utilizarea sau nu a legilor obisnuite ale
  fizicii.
• trateaza toate formele de comportament,
  în masura în care acestea sunt regulate,
  determinate, sau de reprodus
• "consta reprezentarea masinii reale electronica,
  mecanica, neuronala,  sau economic, la fel de
  mult cum geometria  este reprezentarea obiectuuil
  real în spatiul nostru terestru

5
3. Gregory Bateson

• "o ramura a matematicii care se ocupa cu
  probleme de control, recursivitate, si
  informatii
• Studiul formei si a modelului.
• cea mai mare muscatura dintr-un fruct al
  copacului cunoasterii, pe care omenirea a luat-o
  de 2000 de ani.
• " Este o caracteristica latenta în Cibernetica,
  care consta în  mijloacele  de a realiza o noua
  perspectiva si, probabil, mai umana, un mijloc de
  schimbare a filozofiei noastre de control, precum
  si un mijloc de a vedea nebuniile noastre proprii
  într-o perspectiva mai larga.

6
5. Ludwig von Bertalanffy

• "O mare varietate de sisteme din tehnologie si
  natura urmeaza schema feedback-ului, si este
  bine-cunoscut faptul ca o noua disciplina, numita
  Cibernetica, a fost introdusa de Norbert Wiener
  sa se ocupe de aceste fenomene. Teoria încearca
  sa arate ca mecanismele de feedback sunt baza
  comportamentului orientat catre scop sau
  teleologic la masini, precum si în organismele
  vii si în sistemele sociale. (General Systems
  Theory, Chapter 2)

7
6. Stafford Beer

• "Stiinta organizarii eficiente"
• ... Cibernetica studiaza fluxul de informatii în
  jurul unui sistem, si modul în care aceasta
  informatie este folosita de catre sistem ca un
  mijloc de control în sine face acest lucru
  pentru a anima sau nu sistemele indiferente.
  Cibernetica este o stiinta interdisciplinara,
  prelia la fel de mult din biologie ca de la
  fizica, la fel de mult din studiul creierului ca
  de la studiul calculatoarelor, si se preocupa de
  limbiajul oficial al stiintei pentru furnizarea
  de instrumente cu care poate fi descris
  comportamentul in toate aceste sisteme în mod
  obiectiv.

8
7. Peter Cuning

• "Stiinta Ciberneticii nu este despre termostate
  sau masini aceasta caracterizare este o
  caricatura. Cibernetica este despre finalitate,
  obiective, fluxurile de informatii, controlul
  proceselor de luare a deciziilor si feedback
  (definit în mod corespunzator), la toate nivelele
  sistemelor vii."

9
8. Jeff Dooley

• "Cibernetica este o stiinta a comportamentului
  orientat ca tre un anumit scop. Ea ne ajuta sa
  explicam comportamentul ca actiune continua a
  cuiva (sau ceva) în proces si, asa cum vom vedea,
  de a mentine anumite conditii în apropierea unui
  obiectiv, sau scop.
• "Cel putin (cu siguranta este mai mult),
  cibernetica implica o noua filosofie despre (1)
  ceea ce putem sti, (2) cu privire la ceea ce
  înseamna pentru ceva sa existe, si (3) cu privire
  la modul de a obtine lucruri. Cibernetica implica
  faptul ca, cunostinta este construita prin
  intermediul proceselor eficiente în cautare de
  scopuri si poate nu neaparat în nedescoperirea
  nesfarsitului, absolutului, atribute de lucruri,
  indiferent de scopurile si nevoile noastre.

10
10. Ernst von Glassersfeld

• "Cibernetica, asa cum stim cu totii, poate fi
  descrisa in multe moduri. Cibernetica mea nu este
  nici matematica, nici formalizata. Modul în care
  am s-o descriu astazi este aceasta.. Cibernetica
  este arta de a crea echilibru într-o lume de
  posibilitati si constrângeri.
• 11. A.N. Kolmogorov
• Cibernetica este "o stiinta care se ocupa cu
  studiul sistemelor de orice natura, care sunt
  capabile de primirea, depozitarea, si prelucrarea
  informatiei, astfel încât sa o foloseasca pentru
  control
•  

11
13. Humberto Maturana

• "Eu am propus sintagma "arta si stiinta
  întelegerii umane pentru Cibernetica. De ce?
  Persoana care conduce nava, comandantul,
  actioneaza atât prin punerea în practica a
  know-how-ului sau cât si prin intuitie... Astfel,
  timonierul actioneaza ca un om de stiinta si ca
  un artist.
• 18. Francisco Varela
• Cibernetica de ordinul întâi este cibernetica
  sistemelor observate.Cibernetica de ordin doi
  este cibernetica sistemelor de observare.

12
17. Alan Scrivener

• "Cibernetica este studiul sistemelor care pot fi
  reprezentate utilizand bucle (sau mai multe
  structuri complicate de bucle), în reteaua care
  defineste fluxul de informatii. Sistemele de
  control automate cu necesitate folosesc cel putin
  o bucla feedback a fluxului de informatii.

13
18. WEB Dictionary of Cybernetics and Control

• "... o abordare interdisciplinara a organizatiei,
  indiferent de realizarea materiala a unui sistem.
  Intrucât teoria sistemelor in general angajeaza
  holismul pe de o parte, si un efort de a
  generaliza caracteristici structurale,
  comportamentale si caracteristicile de dezvoltare
  ale organismelor vii pe de alta parte,
  cibernetica se angajeaza la o perspectiva
  epistemologica care vede întregul material ca
  putand fi analizat fara pierderi, în termenii
  unui set de componente, plus organizarea
  acestora.
• 19. New Encyclopaedia Britanica
• Teoria Controlul asa cum este ea aplicata
  sistemelor complexe

14

• Cibernetica este stiinta care studiaza adaptarea
  sistemelor complexe la medii (sisteme) complexe.

15
1.2 Obiectul de studiu al ciberneticii economice
Sistemul Adaptiv Complex

• 1. Joel Moses in Complexity and Flexibility
• Un sistem este complicat când este compus din
  multe parti componente interconectate în moduri
  complicate. Putem defini complexitatea unui
  system simplu ca numarul de interconexiuni dintre
  parti.
• 2.Peter Senge in The Fifth Discipline
• mijloace sophisticate de previziune si analiza
  a afacerilor de regula esueaza în a produce
  schimbari dramatice în conducerea unei afgaceri.
  Ele sunt toate proiectate pentru a opera cu un
  tip de complexitate în care exista multe
  variabile complexitatea de detaliu. Dar exista
  doua tipuri de complexitate. Al doilea tip este
  complexitatea dinamica, situatie în care cauza si
  efectul sunt subtile si în care efectele în timp
  ale interventiilor nu sunt evidente.
• Când aceeasi actiune are efecte diferite pe
  termen scurt si pe termen lung, spunem ca avem
  complexitate dinamica. Când o actiune are o
  multitudine de consecinte locale si o multime
  diferita de consecinte în alta parte a
  sistemului, exista complexitate dinamica. Când
  interventii evidente produc consecinte care nu
  sunt evidente exista complexitate dinamica.

16

• 3. J. Sussman, The New Transportation Faculty
  The Evolution to Engineering Systems (1999),
• Un sistem este complex când este compus dintr-un
  grup de unitati legate între ele (subsisteme),
  pentru care gradul si natura relatiilor sunt
  imperfect cunoscute.
• Comportamentul emergent general al acestui sistem
  este greu de prevazut, chiar daca comportamentul
  subsistemelor este previzibil. Scalele temporale
  ale diferitelor subsisteme pot fi foarte
  diferite. Comportamentul pe termen lung si pe
  termen scurt pot fi foarte diferite si mici
  schimbari în intrari sau paramnetri pot produce
  schimbari majore ale comportamentului.
• 4. Mark Maier si E. Richetin in The Art of
  System Architecting (3rd edition, 2009)
• Sistem o multime de elemente diferite astfel
  conectate sau legate între ele încât executa o
  functie unica care nu poate fi executata de
  elementele individuale.
• Complex compus dintr-un set de parti
  interconectate sau intrerdependente.
• Este, în general, agreat faptul ca cresterea
  complexitatii este în centrul celor mai multe
  probleme dificile cu care se confrunta astazi
  sistemele din arhitectura si inginerie. 
• 5. Flood. R.L., Carson, E.R., Dealing with
  Complexity An Introduction to the Theory and
  Application of Systems Science, Plenum Press,
  N.Y., 1990
• Este dificil de stabilit legi pentru aplicarea
  teoriei în situatii complexe deoarece nu exista
  suficinte date sau datele nu sunt disponibile,
  astfel încât legile probabilistice sa poata fi
  verificate.
• Situatiile complexe sunt adeseori greu de definit
  si încorporeaza sisteme de valori care sunt
  abundente, diferite si extrem de dificil de
  observat si masurat. Ele pot fi reprezentate cel
  mai bine utilizând scale nominale sau intervale.
• Situatiile complexe sunt deschise si deci
  evolueaza în timp (evolutia poate fi înteleasa ca
  încorporând o structura interna schimbatoare,
  crestere diferentiala si adaptare determinata de
  mediul înconjurator).

17

• 6. P. Coveney si R. Highfield in Frontiers of
  Complexity The Search for Order in a Chaotic
  World (1996)
• Complexitatea (stiintifica) este studiul
  comportamentului colectiilor microscopice de
  unitati care sunt înzestrate cu potentialul de a
  evolua în timp.
• Trebuie facuta distinctia între complexitatea
  matematica definita în functie de numarul de
  operatii matematice necesare pentru a rezolva o
  problema si complexitatea stiintifica care este
  definita mai sus. Complexitatea matematica este
  un fel de complexitate stiintifica aplicata în
  stiinta calculatoarelor.
• 7. Edward O. Wilson in Consilience The Unity of
  Knowledge (1999)
• Cea mai mare provocare astazi, nu numai pentru
  biologia celulara dar si pentru toate celelalte
  stiinte, este descrierea precisa si completa a
  sistemelor complexe
• Oamenii de stiinta au dezasamblat multe tipuri de
  sisteme. Ei cred ca în acest fel pot cunoaste
  elementele si fortele din cadrul acestora.
  Urmatoarea sarcina este sa le reasambleze, cel
  putin în modele matematice care surprind
  proprietatile cheie prin puterea cercetatorilor
  de a prezice fenomenele emergente când trec de la
  general la nivele de organizare mai specifice.
• Putem atunci defini teoria complexitatii ca o
  cautare a algoritmilor utilizati în natura pentru
  a reprezenta caracteristici comune mai multor
  tipuri de nivele de organizare.

18

• 8. John H. Holland in Hidden Order How
  Adaptation Builds Complexity (1996)
• John H. Holland
• External Professor, Santa Fe
  Institute
• Professor, University of
  Michigan, AnnArbor,
  
  
• Computer Science/Engineering/Psych
  ology
• Holland defineste mai întâi elementele de baza
  agentii, meta-agentii si adaptarea si introduce
  idea de CAS (Complex Adaptive System).
  Modalitatea sa de a introduce CAS se bazeaza pe
  biologia evolutionista, desi utilizeaza exemple
  si din alte domenii, cum ar fi cele din urbanism
  sau economie.
• El defineste patru proprietati agregarea,
  neliniaritatea, fluxurile si diversitatea si
  descrie doua mecanisme de adaptare, cel al
  urmaririi modelului intern si cel al blocurilor
  constitutive. El dezvolta idea agentilor
  adaptive, regulilor si emergentei si da în fuinal
  un program soft, denumit ECHO, bazat pe situri,
  resurse si stringuri pe care îl utilizeaza pentru
  a introduce cazuri simple în care organizatia
  emerge.
• Un concept fundamental introdus de el este
  ca sistemele adaptabile devin complexe.

19

• 9. David Levy in Applications and Limitations
  of Complexity Theory in Organizational Theory and
  Strategy si Chaos Theory and Strategy Theory,
  Application, Management Implications
• Comparând Teoria haosului si Teoria
  compexitatii cnostatam ca amândoua încearca sa
  reconcilieze impredictibilitatea esentiala a
  sistemelor neliniare dinamice cu un anumit sens
  al ordinii si structurii interne. Exista, totusi,
  anumite diferente semnificative între cele doua
  teorii
• Teoria haosului lucreaza cu un numar mic de
  functii matematice deterministe ce descriu un
  sistem, de exemplu in modelele populatiei
  functiile care reprezinta fluctuatii ale
  numarului de specii într-un ecosistem. Teoria
  retelelor este putin preocupata de simplitatea
  intrinseca ea tinde sa se bazeze pe puterea de
  calcul pentru a modela un numar mare de noduri
  conectate prin reguli logice simple.
• Teoria retelelor este mai interesata de ordinea
  emergenta si modelele de comportament din
  sistemele complexe decât de a gasi un motor
  matematic simplu în sistem. Modelele retelelor
  adeseori încearca sa surprinda esenta
  interactiunilor dintre multitudinea de agenti
  dintr-un sistem, în timp ce teoria haosului în
  general încearca sa modeleze unele variabile
  rezultative, cum ar fi preturile sau
  investitiile.
• Paradigma complexitatii respinge unele ipoteze
  cheie ale economiei neoclasice traditionale, cum
  ar fi informatia perfecta, profitul descrescator
  si, implicit, existenta unui singur agent
  rational actionând în cadrul unei organizatii
  pentru a-si maximiza o anumita functie obiectiv.

20

• 10. R. Stacey , D. Parker in Chaos, Management
  and Economics,(1995)
• Neliniaritatea si buclele feedback pozitive sunt
  proprietatile fundamentale al organizatiilor
  complexe. Multe dintre aspectele privind
  organizatiile industriale se refera la modul în
  care firmele interactioneaza una cu alta si cu
  alti actori din mediul lor înconjurator cum ar fi
  consumatorii, munca, guvernul si institutiile
  financiare. Aceste interactiuni sunt strategice
  în sensul în care deciziile unui actor iau în
  considerare reactiile anticipate ale celorlalti
  si deci reflecta o recunoastere a
  interdependentei
• Cum a subliniat Porter (1990), evolutia
  industriilor este dinamica si dependenta de
  capacitatile corporatiei (la nivel de economie)
  achizitionata în cursul episoadelor competitive
  anterioare privite în contextul viitoarelor
  batalii competitive.
• Mai mult, acumularea de avantaj competitiv poate
  fi auto-întaritoare, prin procesele legate de
  setarile standard si economiile de scala,
  sugerând surse importante de ne-liniaritate.
• ...sistemele fizice sunt influentate de legi
  naturale neschimbatoare, în timp ce sistemele
  sociale sunt supuse interventiei agentilor
  constienti, al caror comportament este
  nepredictibil la nivel individual. Studiul
  seriilor de timp economice de catre teoria
  haosului presupune ca relatiile dintre actorii
  economici sunt stabile în timp.

21

• 11. W. Brian Arthur, On the Evolution of
  Complexity in volumul lui G. A. Cowen, D.
  Pines, D. Meltzer (Eds.), Complexity
  Metaphors, models, and reality (1994)
• B. Arthur vorbeste despre trei moduri în care
  sistemele devin mai complexe pe masura ce ele
  evolueaza.
• Întâi, el vorbeste despre ecosisteme (care pot
  fi organizationale, ca si biologice ca natura) în
  care indivizii gasesc nise în cadrul unui complex
  de conexiuni pentru a se integra. El utilizeaza
  exemplul industriei transporturilor pre si post
  automobil. În prima perioada, atelierele
  producatoare de sarete au exploatat o nisa, apoi
  a fost inventat automobilul si aceasta la început
  a simplificat sistemul de transport însa, pe
  masura ce timpul a trecut, acesta a devenit tot
  mai complex. În sistemele evolutive, explozia de
  simplitate adeseori este înlocuita de cresterea
  complexitatii si stabilirea de noi baze pentru ca
  complexitatea sa creasca din nou.
• În al doilea rând, Arthur discuta despre
  dependenta structurala, observând ca pentru a
  îmbunatati performantele, noi subsisteme sunt
  adaugate unui anumit sistem mai simplu la
  început. Acest lucru se refera la indivizi (si nu
  la ecosisteme) care devin tot mai complexe.
  Proiectul original de automobil avea doar partea
  mobila (transformarea combustiei benzinei în
  miscarea cilindrilor si de aici în miscarea
  rotilor). Apoi s-au adaugat noi sisteme, ceea ce
  a determinat cresterea complexitatii întregului
  sistem al automobilului.
• În al treilea rând, el discuta despre
  complexitate si evolutie prin capturarea
  software-ului cum ar fi electricitatea sau
  matematica utilizata pe pietele financiare.

22

• 12. John D. Sterman, Business Dynamics (2000)
• Sterman discuta în cartea sa despre multi-bucle,
  multi-stari, caracterul neliniar al sistemelor
  feedback în care traim. El spunesistemele
  naturale si umane au un grad înalt de
  complexitate dinamica. El accentueaza faptul ca
  aceasta complexitate nu este determinata, pur si
  simplu, de numarul de componente dintr-un sistem
  sau de numarul de combinatii pe care cineva
  trebuie sa le ia în considerare atunci când ia
  decizii.
• Ultima este complexitatea combinatoriala, ce
  presupune gasirea solutiei optime dintr-un numar
  foarte, foarte mare de posibilitati. Dar
  complexitatea dinamica poate apare si în sisteme
  mai simple, cu o complexitate combinatoriala
  mica, datorita interactiunilor agentilor în
  decursul timpului.
• Întarzierile în timp dintre luarea unei decizii
  si efectele acesteia asupra starii unui sistem
  sunt obisnuite si destul de suparatoare. Mai
  obisnuit, întârzierile reduc numarul de perioade
  în care cineva cicleaza în cadrul unei bucle de
  învatare, încetinind abilitatea de a acumula
  experienta, a testa ipoteze si a îmbunatati
  comportamentul întregului sistem.
• Complexitatea dinamica nu numai ca încetineste
  ciclul din cadrul buclei de învatare, ea reduce
  castigul obtinut la fiecare ciclu. Mai frecvent,
  este pur si simplu imposibil sa conduci
  experimente controlate. Sistemele complexe sunt
  la dezechilibru si evolueaza. Multe actiuni
  produc consecinte ireversibile. Trecutul nu poate
  fi comparat în mod corect cu circumstantele
  actuale. Existenta buclelor feedback multiple
  interdependente creste dificultatea de a
  considera alte aspecte ale sistemului ca fiind
  constante pentru a izola efectul variabilei de
  interes, ca urmare a modificarii simultane a
  multor variabile, confundându-se interpretarea
  schimbarilor din comportamentul sistemului si
  reducând eficienta fiecarui ciclu de parcurgere a
  buclei de învatare.
• Întârzierile creeaza, de asemenea, instabilitate
  în sistemele dinamice. Adaugând întârzieri de
  timp la buclele feedback negative creste tendinta
  sistemului de a oscila.

23

• 13. Stuart Kauffman, At Home in the Universe
  The Search for the Laws of Self-Organization and
  Complexity.
• Stuart Kaufmann este unul dintre liderii Scolii
  de la Santa Fe. Lucrarile sale sunt în primul
  rând în domeniul biologiei. Dupa opinia sa,
  conceptia lui Ch. Darwin privind schimbarea si
  gradualismul nu sunt suficiente pentru a explica
  adaptarea si evolutia. El crede ca sistemele cu
  auto-organizare sunt cele care completeaza
  aceasta conceptie, explicând multe dintre
  misterele teoriei evolutioniste. Deci la
  mecanismul selectiei naturale, descris în mod
  magistral de Darwin, Kaufmann adauga si
  mecanismul auto-organizarii ca fiind determinant
  în evolutia speciilor.
• Voi prezenta probe pentru idea ca motivul
  pentru care sistemele complexe exista si
  functioneaza la limita haosului consta în faptul
  ca acolo are loc, de fapt, evolutia. În timp ce
  retelele autocatalitice apar spontan si natural
  datorita legilor complexitatii, probabil selectia
  naturala este cea care regleaza parametrii
  acesteia pâna ce se ajunge din nou la
  functionarea în regim ordonat aproape de limita
  haosului regiunea de tranzitie dintre ordine si
  haos unde formele de comportament complex abunda.
• sistemele capabile de comportament compex au
  un avantaj decisiv în ceea ce priveste
  supravietuirea si selectia naturala îsi joaca
  rolul de
• În regim haotic, stari initiale similare tind sa
  devina în mod progresiv mai putin similare, si
  deci sa divearga din ce în ce mai departe în
  spatiul starilor, la fiecare trecere de-a lungul
  traiectoriei. Aceasta este exact efectul de
  fluture si senzitivitatea la conditiile initiale.
  Perturbatiile mici se amplifica. Invers, în
  regimul ordonat, stari initiale similare tind sa
  devina si mai asemanatoare, deci converg din ce
  în ce mai mult una catre alta de-a lungul
  traiectoriilor lor. Aceasta este o alta expresie
  a homeostazei. Perturbatiile catre stari
  apropiate se amortizeaza.

24

• 14. Eve Mitleton-Kelly, Ten Principles of
  Complexity Enabling Infrastructures (2003)
• Complexitatea dinamica apare deoarece sistemele
  sunt
• 1) Dinamice Heraclit spune ca Totul este
  schimbare. Ce apare a fi neschimbat este, dupa o
  perioada suficienta de timp, supus schimbarii.
  Schimbarea în sisteme apare la mai multe scale
  ale timpului si aceste scale diferite uneori
  interactioneaza....
• 2) Strâns cuplate Actorii din system
  interactioeaza strâns unul cu celalalt si cu
  lumea naturala. Orice este conectat la orice
  altcevaThe actors in the system interact
  strongly with one another and with the natural
  world. Everything is connected to everything
  else.
• 3) Guvernate de feedback Datorita cuplarii
  dintre actori, actiunile noastre se transforma în
  feedback. Deciziile noastre schimba starea lumii,
  determinând schimbari în natura si determinând pe
  altii sa actioneze, deci dând nastere la o noua
  situatie care apoi influenteaza urmatoarea
  noastra decizie. Dinamicile apar din aceste
  feedback-uri.
• 4) Neliniare Efectul este rareori proportional
  cu cauza, si ceea ce se întâmpla la nivel local
  într-un sistem (în apropierea punctului current
  de functionare) adeseori nu se aplica în
  regiunile aflate la distanta (alte stari ale
  sistemului). Neliniaritatea apare, de asemenea,
  datorita faptului ca factori multipli
  interactioneaza în luarea deciziilor.

25

• 5) Istoric dependente Evolutia sistemului
  complex pe o anumita traiectorie este determinata
  de evolutiile sale anterioare (dependenta de
  traiectorie). Multe actiuni sunt ireversibile.
• 6) Auto-organizatoare Dinamica sistemului apare
  endogen si spontan din cadrul structurii
  acestuia. Adeseori, mici perturbatii sunt
  amplificate si modulatew de structura feedback,
  generând forme în spatiu si timp si creind
  dependenta de traiectorie.
• 7) Adaptive Capacitatile si regulile de decizie
  ale agentilor din cadrul sistemelor complexe se
  modifica în timp. Evolutia conduce la selectarea
  si proliferarea anumitor agenti în timp ce alti
  agenti dispar. Adaptarea apare de asemenea atunci
  când oamenii învata din experienta, în special
  când ei învata noi modalitati de a-si atinge
  scopurile în functie de obstacole. Învatarea nu
  este, însa, întotdeauna benefica în procesul de
  adaptare.

26

• 8) Contraintuitive În sistemele complexe cauza
  si efectul sunt distantate în timp, în timp ce
  noi încercam sa descoperim cauza în apropierea
  efectului pe care încercam sa-l explicam.
  Politicile din cadrul sistemelor complexe nu sunt
  întotdeauna evidente.
• 9) Politic Rezistente Complexitatea sistemului
  în care suntem implicati reduce abilitatea
  noastra de a-l întelege. Rezulta mai multe
  solutii ale problemelor care pot fi gresite sau
  chiar înrautati situatia.
• 10) Caracterizate de echilibru Întârzierile în
  timp în lanturile feedback presupun ca
  raspunsurile pe termen lung ale unui sistem la o
  interventie este adeseori diferit de raspunsul pe
  termen scurt. Acest lucru face ca sa apara
  situatii de functionare

27
Sinteza conceptiilor actuale asupra obiectului
ciberneticii - Sistemului Adaptiv Complex-

• sistemele complexe sunt compuse din agenti
  individuali
• agentii au interpretari si desfasoara actiuni
  bazate pe propriile lor modele mentale
• agentii pot avea, fiecare, propriul sau model
  mental sau îl pot împartasi cu ceilalti agenti
• modelele mentale se pot schimba drept urmare,
  învatarea, adaptarea si co-evolutia sunt posibile
  în aceste sisteme
• interactiunile dintre agenti si dintre sisteme
  pot fi încorporate altor sisteme
• comportamentul sistemului în ansamblul sau emerge
  din interactiunile dintre agenti
• actiunile unui agent schimba contextul altor
  agenti
• sistemul poate învata noi comportamente
• sistemul este neliniar - adica mici modificari
  pot conduce la schimbari majore în sistem
• comportamentul sistemului este, în general,
  impredictibil la nivel de detaliu

28

• predictiile pe termen scurt asupra
  comportamentului sistemului sunt, uneori,
  posibile
• ordinea este o proprietate inerenta sistemului si
  nu trebuie impusa din afara
• creativitatea si noutatea emerg din
  comportamentul de ansamblu al sistemului
• sistemele sunt capabile de auto-organizare.

29
2.4 Cibernetica de ordinul trei si implicatiile
ei asupra stiintei economice

• Într-o lucrare a grupului de la Santa Fe, Arthur,
  Durlauf si Lane (1997) sintetizeaza cel putin
  sase motive pentru care teoria economica actuala
  ar trebui schimbata. Aceste motive sunt formulate
  în mod pozitiv, în sensul ca ele reprezinta
  proprietati ale sistemelor economice care nu sunt
  luate în considerare de teoria economica actuala,
  dar care ar putea fi încorporate, în conditiile
  fundamentarii acesteia pe principiile
  ciberneticii de ordinul trei si a sistemelor
  adaptive complexe.

30

• 1) Comportamentul economiei este determinat de
  interactiunea si conectivitatea dintre o
  multitudine de agenti distribuiti si eterogeni
  (gospodarii, firme, banci, agentii ale statului
  s.a.)
• 2) Economia nu are un organism de control global,
  ci este controlata prin mecanismele de competitie
  si cooperare care se creeaza între agenti
• 3) Economia are o organizare de tip ierarhic
  încrucisat si chiar recursiv. Unitatile
  (elementele) de la un nivel includ agenti si
  interactiuni care sunt componente (unitati) ale
  nivelului urmator
• 4) Economia se afla într-o stare de continua
  adaptare, agentii modificându-si permanent
  comportamentul si produsele

31

• 5) Exista o noutate permanenta determinata de
  aparitia de noi piete, tehnologii, comportamente
  si institutii
• 6) Acesti factori produc dinamici
  departe-de-echilibru, datorita carora economia nu
  se afla niciodata la echilibru sau într-un optim
  global. Noi îmbunatatiri si oportunitati sunt
  întotdeauna prezente.