Istoria medie a

1
Istoria medie a Românilor (I) Lect. Univ. Dr.
Liliana Trofin
2

• Obiectivele cursului
• - Furnizarea unor informatii privind istoria
  medievala a românilor vazuta din perspectiva
  comparatista
• - Întelegerea de catre studenti a evolutiei
  raporturilor politico-diplomatice ale Tarilor
  Române cu statele europene în contextul
  evenimentelor
• - Sa initieze studentii în problemele
  fundamentale ale istoriei medievale a românilor
• -Formarea deprinderilor studentilor pentru
  analiza pluridisciplinara a epocii medievale
• - Sa înteleaga rolul Bisericii în cadrul
  societatii românesti.

3
C1. O lume în tranzitie la Dunarea de Jos de la
Antichitatea târzie la Evul Mediu
4
1.1. Structura social-economica a comunitatilor
satesti locale   Dupa retragerea aureliana
administratia s-a dezorganizat, iar alta nu a
putut sa-i ia locul datorita invaziilor. În
pofida acestui inconvenient major, viata
comunitatilor umane continua sa se dezvolte
ascendent, chiar daca orasele si-au pierdut
stralucirea si rolul de centre administrative si
economice. Decaderea si depopularea oraselor
se face treptat, iar fenomenul ruralizarii
câstiga teren si sfârseste prin a se impune.
Trebuie sa retinem ca
5

• pe fondul disparitiei atributelor civilizatiei
  de tip urban apar germenii statului rural si ai
  civilizatiei rurale
• obstile satesti teritoriale cu institutiile lor
  specifice reprezinta elementul de continuitate,
  fiind forma de organizare sociala specifica
  populatiei locale în epoca de tranzitie de la
  tipul de obste arhaica (primara) la cea
  teritoriala (secundara)

6

• denumirea de sat provine din latinescul fossatum
  (loc, teren înconjurat cu sant satus câmp,
  ogor semanat), care s-a suprapus peste vechile
  denumiri dace si romane pagus (târg) si
  vicus/viculus (catun)
• aparitia familiei pereche, a proprietatii
  private, teritorializarea comunitatilor gentilice
  si constituirea obstilor rurale reprezinta
  punctul de plecare a procesului de diferentiere
  sociala, fenomen care va duce la destramarea
  devalmasiei obstesti si la detasarea unor
  persoane în sânul comunitatii

7

• procesul de organizare social-politica este
  surprins si de un izvor literar (Patimirea
  Sfântului Sava Gotul) care, spre deosebire de
  investigatiile arheologice, ne dezvaluie
  continutul institutional al comunitatilor rurale
  din stânga Dunarii.

8
1.2. Apartenenta etnica a localnicilor   Inscrip
tiile, Actul Martiric al Sfântului Irineu,
episcopul de Sirmium si Scrisoarea despre
credinta, viata si moartea lui Ulfila ne ofera
date cu privire la modificarile survenite în
structura limbii latine.
9

• informatia episcopului arian Auxentiu din
  Durostorum cu privire la predica lui Ulfila în
  trei limbi (greaca, latina si gota) este extrem
  de pretioasa deoarece ea atesta continuitatea
  autohtonilor
• romanicii orientali sunt mentionati în
  Ambasadele lui Priscus din Panion si într-un
  pasaj din Strategikonul lui Pseudo-Mauricius

10

• termenii de comanda militara întâlniti în
  Strategikon evidentiaza evolutia limbii latine
  sta stai torna întoarcere mâna a mâna
  intra a intra adiuta ajuta clina a
  înclina muta locum schimba locul largia ad
  ambas partes largeste în ambele parti largiter
  ambula a umbla mai larg ad latus stringe
  strânge într-o latura derige frontem îndreapta
  fruntea etc.
• Ausonii amintiti de Priscus sunt latinofoni

11

• utilizarea limbii latine deopotriva de
  comunitatile locale si de migratorii care au
  acceptat crestinismul este un fenomen care nu mai
  poate fi contestat nici chiar de aceia care pun
  la îndoiala continuitatea si romanizarea.

12

• Bibliografie selectiva
•  
• Stefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie
  româneasca (Note de curs), coord. Liliana Trofin,
  Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti.
• Berciu-Draghicescu, Adina, Trofin, Liliana,
  Valori crestine la nordul Dunarii. Culegere de
  izvoare istorice, Editura Credis, Bucuresti,
  2001.
• Liliana Trofin, Romanitate si crestinism la
  Dunarea de Jos în secolele IV-VIII, Editura
  Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2005

13
C2. Romanitate si crestinism coordonate
fundamentale ale etnogenezei românilor
14
2.1. Romanici si bizantini la Dunarea de Jos în
contextul marilor migratii Politica inaugurata
de Aurelian la Dunarea de Jos a fost continuata
de Diocletian si Galeriu. Astfel, în urma
reformei administrative a Imperiului au aparut
provinciile Scythia Minor si Moesia Secunda,
ambele apartinând diocezei Thracia, situatie care
s-a mentinut pâna în secolul al VII-lea.
15

• Constantin cel Mare si urmasii sai si-au
  concentrat atentia asupra limes-ului dunarean,
  care devine granita dintre Barbaricum si
  Imperiu
• sunt refacute vechile cetati si fortificatii si
  sunt construite altele noi
• întâlnim fortificatii de tip urban, militare,
  rutiere, rurale

16

• sunt amplasate trupe la nordul Dunarii de Jos.
  Procopius din Caesareea ne spune ca din cauza
  atacurilor migratorilor Iustinian a continuat
  politica predecesorilor sai de întarire a
  limes-ului dunarean Vrând sa faca din Istru cea
  mai puternica aparare a noastra si a întregii
  Europe, împaratul a acoperit tarmul fluviului cu
  întarituri dese, dupa cum vom arata ceva mai
  încolo, si a asezat pretutindeni pe tarm straji
  de osteni, pentru a opri cu strasnicie trecerea
  barbarilor din partile acelea

17

• în anul 536 apare circumscriptia Quaestura
  Iustiniana Exercitus, care are în componenta
  provinciile Moesia Secunda, Scythia, Insulele
  Ciclade, Caria si Cipru
• Quaestura Iustiniana Exercitus este pusa sub
  autoritatea unui quaestor Iustiniani exercitus,
  având sediul la Odessos
•  
• în anul 602 cade limes-ul dunarean datorita
  învaziei slavilor, iar legaturile cu Imperiul
  sunt întrerupte

18
2.2.Crestinismul si etnogeneza românilor    
Una dintre problemele care a polarizat atentia
comunitatii stiintifice priveste debutul
crestinismului în Schytia, debut aflat sub semnul
predicii Sfântului Apostol Andrei. Sa vedem ce
spun izvoarele.
19

• Hippolit Romanul (cca. 190-236) ne spune ca
  Andrei a vestit Evanghelia scitilor si
  tracilor, dupa care si-a gasit sfârsitul în
  Ahaia (la Patrae) . 
• Eusebiu din Caesareea, în Istoria sa
  bisericeasca, arata ca atunci Când sfintii
  apostoli ai Mântuitorului nostru s-au raspândit
  în toata lumea, lui Toma i-a cazut la sorti, cum
  spune traditia, Parthia, iar lui Andrei,
  Scythia.. (Eusebiu din Caesareea, Istoria
  bisericeasca, III, 1).

20

• În Doctrina syriaca a apostolilor, traseul urmat
  de Protoclet este Niceea, Nicomedia, Bithynia si
  Gothia.

21

• În prezent, dovezi crestine sigure pentru
  secolul I nu avem. Exista totusi câteva piese
  (descoperite la Însuratei si Brad) a caror
  simbolistica îsi gaseste analogii în imaginarul
  crestin. Nu avem însa certitudinea ca acestea
  sunt sigur crestine. Stim însa urmatoarele
• sursele antice consemneaza termenul de Scythia
  înainte de reforma lui Diocletian

22

• prezenta romanilor nu conditioneaza raspândirea
  crestinismului într-o anumita zona
• stapânirea Daciei si a Dobrogei de catre romani
  a stimulat misionarismul crestin
• numarul crestinilor pare sa fie cu mult mai mare
  decât s-a crezut pâna acum

23

• În aproape toate castrele din Dacia si Dobrogea
  au stationat unitati formate din recruti adusi
  din provinciile orientale sau din alte provincii
• militarii crestini si familiile lor au jucat un
  rol important în cadrul procesului de romanizare
• existenta unei ierarhii bisericesti la nordul
  Dunarii este documentata în secolul III.

24
În epoca persecutiilor anticrestine un rol
social important îl are institutia catehumenilor
(conform informatiilor oferite de Actul martiric
al Sfintilor Epictet si Astion). Importanta
acesteia consta în ajutorul oferit credinciosilor
proveniti din rândurile pagânilor în vederea
integrarii într-un sistem de valori strain celui
antic. De notat ca Actul martiric al Sfintilor
Epictet si Astion ne mai dezvaluie înca un
aspect propagarea crestinismului cu ajutorul
obiectelor de cult (crucea si Evanghelia).
25

• Existenta unor tensiuni între crestini si pagâni
  în Dacia este dovedita de descoperirea unei
  inscriptii, pastrata pe o turcoaza încadrata
  într-un inel de aur, care atesta o stare
  conflictuala între pagâni si crestini Ego sum
  flagellum Iovis contra perversos Christianos (Eu
  sunt biciul lui Juppiter împotriva crestinilor
  perversi).
• În Dobrogea sunt atestati numerosi martiri, multi
  dintre ei având o origine orientala.

26
Doctrina Trinitatii era cunoscuta si însusita
de crestinii dobrogeni, iar însemnarea unor
obiecte cu semnul crucii este demonstrata de
faimosul opait de la Tomis, care are imprimat pe
fund de trei ori monograma. Descoperiri care
probeaza raspândirea crestinismului în epoca
persecutiilor sunt cele de la Barbosi, Tomis (un
delfin de mici dimensiuni lucrat din bronz, doua
opaite care au imprimate în relief imaginea unui
ciorchine de strugure, doua cruciulite din sidef,
o amfora cu literele grecesti B ? si X P, gema cu
cornalina, fibula de aur cu numele Innocens etc),
Potaissa (gema din onyx),
27
Micasasa, Gherla si Vetel (vezi tavile ovale
împodobite cu pesti incizati sau în relief
înainte de emailarea lor). Întâlnim si fenomenul
crestinarii unor obiecte de cult pagâne sau
având o simbolistica religioasa. Pentru
comunitatile crestine de la nordul fluviului
retragerea autoritatilor romane si fixarea
limes-ului pe Dunare echivaleaza cu încetarea
persecutiilor. Chiar si imigratia gotilor a
facilitat raspândirea crestinismului, prin
aducerea din Galatia Cappadocia la nordul Dunarii
de Jos, a unui numar mare de prizonieri crestini
(clerici si laici).
28
În Dobrogea noua religie iese biruitoare din
confruntarea cu pagânismul mult mai repede decât
în teritoriile fostei provincii Dacia sau în cele
ale dacilor liberi. Invocatia adresata
Providentei, pe care o întâlnim pe un bloc de
calcar descoperit la Tomis, tradeaza o schimbare
de mentalitate a locuitorilor metropolei la
cumpana secolelor V-VI. Doamne Dumnezeule, ajuta
cetatii refacute! Amin (IGLR, nr. 7) suna textul
inscriptiei, care reflecta fidel impactul noii
religii asupra mentalului colectiv.
29

• se remarca prezenta paracliselor particulare la
  Histria, Callatis, Troesmis si Ulmetum
• primul episcop cunoscut în Dobrogea este
  Evangelicus, iar în stânga Dunarii, Theophil,

30
Formarea si extinderea retelei episcopale a
generat un numeros aparat bisericesc
(horepiscopi, preoti, diaconi, hipodiaconi,
citeti etc.), care a contribuit nu numai la
însusirea valorilor ortodoxiei de catre
localnici, ci si la integrarea spirituala a
barbarilor colonizati în provincie.  
Reorganizarea bisericeasca facuta de Iustinian în
provinciile sud-dunarene a atins si teritoriile
nord-dunarene recucerite de Iustinian. (Novella
XI).
31
Aparitia Iustinianei Prima a condus la
reorganizarea bisericeasca a prefecturii
Illyricului si a limitat jurisdictia
arhiepiscopului din Tesalonic în zona.  
Sapaturile arheologice au scos la iveala un inel
de aur episcopal (Sânnicolau Mare) si capul din
argint al unei cârje sau baston episcopal
(Spalnaca), ambele piese fiind datate în secolul
VI. Aceste vestigii indica prezenta unor înalti
ierarhi anonimi în stânga Dunarii.
32
2.3. Dovezi materiale ale continuitatii
daco-romane Influentele romane se manifesta si
în domeniul ceramicii unde se pastreaza tehnica
si repertoriul de forme. Caracteristica pentru
aceasta perioada este ceramica lucrata la roata,
din pasta zgrunturoasa, de culoare cenusie sau
rosie.
33
Ceramica cu decor stampilat descoperita la
Edificiul cu mozaic din Tomis ocupa un loc aparte
în cadrul ceramicii nord-dunarene.   Prezenta
acestor artizani locali este confirmata de
existenta uneltelor (fierastraie, topoare,
compasuri, cutite de rindea, tesle, scoabe
metalice, burghie, pene-despicatoare - Valea
Seaca, judetul Bârlad, Davideni, judetul Neamt,
Nicolina Iasi, Sirna, judetul Prahova,
Sighisoara etc), materialelor de constructii
(caramizi, tuburi de conducta, olane, tigle) si a
cuptoarelor de ars caramizi (Oltina si Dervent,
ambele în judetul Constanta) si a pietrei de var
(Svinita -Banat).
34
Dupa cucerirea romana, autohtonii preiau
brazdarul de tip roman cu manson, mult superior
din punct de vedere tehnic-economic celui de tip
lingura, deoarece necesita o cantitate de metal
mai mica, si oferea totodata posibilitatea
introducerii lui în talpa de lemn a plugului.
Influenta romana se manifesta si în cazul altor
unelte (cosoarele si secerile cu manson la
mâner). Terminologia latina a lucrarilor
agricole indica nu numai vechimea acestora, ci si
originea populatiei care le-a practicat (pentru
pregatirea terenului arsura arsura, secatura
secare, curatura curare, runc runcus, aratura
arratura pentru semanat a semana seminare,
pentru recoltat a secera sicilare etc).
35
Prezenta cuptoarelor de redus minereul, a
fragmentelor de zgura, a lupelor de fier sau a
turtelor, a creuzetelor si a resturilor de tuburi
de suflat provenite de la foale în nivelurile
arheologice fac dovada activitatii de reducere a
fierului si în aceasta epoca.   Sapaturile
arheologice arata ca incintele urbane erau în
secolele IV-VI/VII organizate în insulae dupa
sistemul mediteranean. Asezarile urbane erau
compuse din case ale marilor proprietari (domus),
bazilici crestine, edificii publice laice,
cladiri care serveau ca locuinte, ateliere,
depozite de marfuri, pravalii etc.
36
O noutate surprinsa de sapaturi este disparitia
pietei centrale a orasului (forum), locul ei
fiind luat de bazilica crestina (începând cu
jumatatea secolului V). La aceasta se adauga
desfiintarea intervalul dintre zidul de incinta
si ultimul rând de cladiri, fiind preferata
construirea (prin adosare la zidul de aparare)
unor cladiri si insulae (marginite de trei strazi
si de zidul amintit mai sus).
37

• Bibliografie selectiva
•  
• Stefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie
  româneasca (Note de curs), coord. Liliana Trofin,
  Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti,
  2009.
• Trofin, Liliana, Romanitate si crestinism la
  Dunarea de Jos în secolele IV-VIII, Editura
  Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2005.
• Stefan Olteanu, Societatea carpato-danubiano-ponti
  ca. Structuri demo-economice si social.politice,
  Bucuresti, 1997.

38
C3. Continutul istoriei evului mediu românesc  
Expresia de ev mediu (medium aevum) s-a utilizat
începând din secolul al XIII-lea, de catre unele
secte religioase care asteptau împaratia lui
Dumnezeu. Pentru umanistii secolelor XV-XVI,
notiunea de ev mediu înseamna o epoca de mijloc,
o epoca de tranzitie de la antichitatea clasica
la Renastere ei au denumit-o cu termeni latini
medium aevum, media tempestas, media tempora, si
media aetas.
39
Primele constatari privind existenta celor doua
clase/categorii sociale ale noii orânduiri de pe
teritoriul României apartin lui Miron Costin si
lui Dimitrie Cantemir. Mai târziu, Nicolae
Balcescu combate teza locurilor pustii pâna la
Descalecare si admite existenta anterioara a
unei populatii de structura agrara. Nicolae
Iorga întelege evul mediu ca o perioada de
tranzitie, acesta începând pe teritoriul României
din secolul al IV-lea, cu acele structuri
politice denumite romanii.
40
Perioada scursa de la finele secolului al
VIII-lea pâna la mijlocul secolului al XIV-lea
reprezinta etapa aparitiei si cristalizarii
raporturilor feudale. Finalul acestei etape
coincide cu înfaptuirea procesului de
constituire a statelor feudale românesti.
41
Perioada ale carei limite sunt mijlocul
secolului al XIV-lea si mijlocul secolului al
XVIII-lea reprezinta epoca de maturizare a
relatiilor feudale de pe teritoriul României.
Putem distinge în cadrul ei, sub raport politic
mai cu seama, doua subperioade cea a luptei
pentru mentinerea independentei (mijlocul
secolului al XIV-lea - mijlocul secolului al
XVI-lea) si cea a instaurarii dominatiei straine
asupra Tarilor Române (mijlocul secolului XVI
mijlocul secolului XVIII).
42

• Bibliografie selectiva
• Stefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie
  româneasca (Note de curs), coord. Liliana Trofin,
  Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti,
  2009.
• Ambruster, Adolf, Romanitatea românilor istoria
  unei idei, Bucuresti, 1993.

43

• C4. Structuri demo-economice si institutii în
  spatiul românesc
• Se înmultesc asezarile omenesti din secolele
  VIII-XI.
• - Acestea sunt raspândite pe întreaga suprafata a
  tarii sub forma unor concentrari demografice, iar
  aceasta situatie sugereaza un spor sensibil de
  populatie. Au fost cartate peste 1500 de asezari.

44
Asemenea concentrari de populatie
caracterizeaza o anumita structura politica,
fiind considerate unitati teritorial-politice, în
fruntea carora se gaseau acei reguli pomenti în
izvoarele epocii, sau jupani, cneji, principi,
duci, voievozi. Se remarca o succesiune
continua de locuire în cazul multor asezari (spre
exemplu, Sirna judetul Prahova, Biharea judetul
Bihor, Dodesti, judetul Vaslui).
45
Se admite ca gruparea de asezari omenesti
identificata în nord-vestul Transilvaniei
corespunde organismului politic condus de
Menumorut (mentionat de Anonymus), cu exceptia
zonei cuprinse între Crisul Repede si Crisul Alb
unde s-au înatat pâna acum putine asezari din
secolele VIII-XI.   Menumorut avea resedinta în
cetatea Biharea (in castrum Byhor). Cronica lui
Anonymus mai mentioneaza existenta unor puncte
fortificate (castrum Zotmar, castrum Zyloc),
unele dintre ele evidentiate si de sapaturile
arheologice efectuate.  
46
Au fost identificate în zona centrala a
Transilvaniei peste 50 asezari din secolele
VIII-XI. Acestea se circumscriu în cadrul a doua
mari concentrari demografice una cuprinzând
circa 20 asezari, se situeaza între Mures si
Somes, corespunzând, teritorial, cu voievodatul
lui Gelu (quidam Blacus) amintit de Anonymus.
Locuitorii tarii erau români si slavi (Blasi et
Sclavi). Cronica notarului anonim si
cronicile maghiare din secolul al XIV-lea,
pomenesc de existenta la sud de Mures a unui alt
organism politic, cu resedinta la Alba Iulia,
care, la începutul secolului XI, îl avea drept
conducator pe Gyula, duce mare si putemic (dux
magnus et potens).
47
În Banat si-au avut centrul de putere Glad si
Ahtum. Organismul politic condus de Glad se
întindea între Orsova si Mures (A fluvio Morus
usque ad castrum Urscia). Ahtum, urmasul lui
Glad, a adus de la Vidin calugari greci carora
le-a construit o mânastire la Morisena,
înzestrând-o cu proprietati întinse. El s-a
botezat la Vidin, în ritul grecilor.
48
O inscriptie de pe un vas din tezaurul de la
Sânnicolau Mare din secolele VIII-X mentioneaza
existenta si a altor conducatori politici,
jupanii Voila si Vataul. Concentrarile
demografice identificate în spatiul extracarpatic
sugereaza existenta unor forme de organizare
politica a comunitatii. Oastea, ca institutie
a statului, prinde contur. Biserica îsi
continua existenta si în aceasta perioada.
49

• Bibliografie selectiva
•  
• Stefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie
  româneasca (Note de curs), coord. Liliana Trofin,
  Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti,
  2009.
• Ioan-Aurel Pop, Românii si maghiarii în secolele
  IX-XIV, Fundatia Culturala Româna, Cluj-Napoca,
  1996

50
C.5 Realitati etno-culturale în spatiul românesc
în secolul al XIII-lea  
51

• În 1234, o scrisoare papala adresata viitorului
  rege al Ungariei, Bela al IV-lea, arata ca în
  episcopatul Cumaniei trec ca sa locuiasca acolo,
  facîndu-se una cu acei români diploma din 1247
  continea o clauza care le interzicea cavalerilor
  teutoni primirea în tinuturile concedate lor, a
  taranilor din regatul Ungariei de orice stare si
  neam ar fi.

52
Aceeasi Diploma a Ioanitilor consemneaza
existenta unui numar de cinci formatiuni politice
românesti în Oltenia, Muntenia si sudul
Transilvaniei. Dintre acestea cea mai importanta
este Tara Litua, în fruntea careia se afla
Litovoi si care cuprindea toata valea Jiului si
Tara Hategului. Sunt mentionate în Oltenia doua
cnezate, unul condus de Farcas si altul de Ioan.
53
Formatiunea condusa de voievodatul Seneslau
peste Olt cuprindea Argesul si o parte din Tara
Fagarasului. Diploma mentioneaza ca Tara lui
Litovoi s-a opus extinderii stapânirii maghiare
la sud de Carpati. În timpul luptei Litovoi a
murit, iar Barbat, fratele sau, a fost luat
prizonier si, mai apoi, eliberat în schimbul unei
mari sume de bani. Dupa luptele cu Litovoi,
regalitatea maghiara a reusit sa ocupe Tara
Hategului.
54
Caracterul crestin al religiei comunitatilor
vechi românesti din secolele VIII-XI este
întarit de edificiile descoperite si de existenta
unor centre ierarhice religioase situate atât pe
linia Dunarii, de la gurile acesteia pâna la
Turnu Severin, cât si la nordul Dunarii.  
Legenda Sfântului Gerard mentioneaza existenta a
trei episcopate de Cenad cu resedinta la
Morisena, al doilea cu resedinta la Biharea, al
treilea la Alba Iulia (Balgrad), corespunzator
celor trei organisme pomenite de Anonymus.
55

• Bibliografie selectiva
•  
• Stefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie
  româneasca (Note de curs), coord. Liliana Trofin,
  Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti,
  2009.
• Ambruster, Adolf, Romanitatea românilor istoria
  unei idei, Bucuresti, 1993

56
C6. Geneza statelor medievale românesti a. Tara
Româneasca   Izvoarele nu mentioneaza cum
Basarab, fiul lui Tihomir, a unit formatiunile de
la sud de Carpati si a pus bazele unui singur
stat, care va primi numele de Tara Romaneasca.
57
El a dus o politica externa activa, stabilind
aliante politice cu bulgarii, în detrimentul
Bizantului, a luptat împotriva tatarilor si
ungurilor.   Cronica pictata de la Viena
înregistreaza victoria lui Basarab de la Posada
(1330) împotriva lui Carol Robert de Anjou,
regele Ungariei. În urma acestei victorii el
obtine independenta tarii. Tot acum se încheie
procesul de formare a statului.
58
b. Moldova   Declinul Hoardei de Aur, odata cu
moartea lui Nogai în 1299, a fost folosit de
conducatorii politici din Moldovei pentru a-si
consolida puterea.   Cronica lui Ottokar de
Stiria ne face cunoscut faptul ca Otto de
Bavaria, venind în 1307-1308 în Transilvania, a
fost retinut de Ladislau Kan, voievodul
Transilvaniei, si apoi trimis ca prizonier la un
voievod valah care stapânea peste munti (Uber
Walt) .
59
Acest voievod român, spune cronica, era domn
(herr) peste ceilalti , adica peste alti
conducatori politici, fapt care sugereaza gradul
avansat de unificare politica a formatiunilor din
aceste parti. Tara românilor (Walachenlant),
cum este numita în cronica, se afla, dupa toate
probabilitatile, situata în nord-vestul
Moldovei.   Are loc organizarea în anii
1325-1353 a unei marci militare pe versantul
rasaritean al Carpatilor, cu centrul politic la
Baia (Civitas Moldaviae), conducator fiind asezat
Dragos.
60
Bogdan este exponentul luptei împotriva
politicii maghiare de desfiintare a vechilor
autonomii românesti, maramuresene, si de
înlocuire a institutiilor traditionale cu cele
maghiare. Dupa ce a fost destituit de Ludovic
de Anjou din functia sa, Bogdan a trecut muntii
în Moldova si a izgonit autoritatile dominatiei
maghiare instituite aici. Astfel, anul 1359
devine reperul independentei pentru teritoriul
situate la est de Carpati.
61
c. Dobrogea   O inscriptie descoperita la
Mircea-Voda (judetul Constanta) în anul 943
indica existenta unui jupan, al carui nume este
Dimitrie. Sunt mentionate de izvoarele
bizantine formatiunile politice din secolul XI
conduse de Tatos, Satza si Seslav.
62
Profitând de slabirea dominatiei mongole, catre
mijlocul secolul XIV, micile formatiuni politice
încearca sa se uneasca într-un organism statal
dependent de Bizant, centrul acestui stat fiind
teritoriul dintre Varna si Caliacra (cunoscut sub
numele de tara Cavarnei) Balica si Dobrotici,
conducatorii acestei formatiuni întervin în
evenimentele din Bizant.
63
Dobrotici obtine titlul de strateg si apoi de
despot în 1357. El este cel care si-a întins
stapânirea sa asupra întregului teritoriu dintre
Dunare si Mare (mai putin tinutul Dristorului) si
a întretinut strânse raporturi cu voievozii Tarii
Românesti. Dupa 1386, lui Dobrotici i-a urmat
la domnie Ivanco, fiul sau. Acesta încheie o
alianta cu turcii dar care nu e respectata de cei
din urma. În timpul luptelor cu turcii în 1388
Ivanco moare, iar formatiunea sa politica întra
în posesia lui Mircea cel Batrân.
64

• Bibliografie selectiva
•  
• Stefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie
  româneasca (Note de curs), coord. Liliana Trofin,
  Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti,
  2009.
• Nicolae Stoicescu, Descalecat sau întemeiere?
  O veche preocupare a istoriografiei românesti
  de-sine-statatoare în Constituirea statelor
  feudale românesti, Bucuresti, 1990, pp. 97-165.

65
C7. Marile Puteri si Tarile Române  
66

• În secolul XIV Imperiul otoman îsi întareste
  dominatia în Balcani, cucerindu-i pe conducatorii
  locali sau atragându-i prin acordarea timar-uri.
• Mircea cel Batrân incorporeaza Dobrogea la Tara
  Româneasca în 1388, aflata pâna atunci sub
  suzeranitate otomana.
• Participa la batalia de Câmpia Mierlei din 1389.
• Alinta cu regatul maghiar si cu emirii
  anatolieni si actiunile militare ale lui Mircea
  în spatiul balcanic l-au determinat pe Baiazid
  sa întreprinda o expeditie personala de cucerire
  a Tarii Românesti, în primavara lui 1395.

67

• 7 martie 1395 - Mircea cel Batrân si regele
  Sigismund de Luxemburg au încheiat la Brasov un
  tratat de alianta, care prevede ajutor reciproc
  în cazul unei agresiuni otomane.
• Spre sfârsitul domniei Mircea Cel Batrân
  recunoaste suzeranitatea otomana.

68

• Moldova se orienteaza în timpul lui Alexandru
  cel Bun (1400-1432) spre Polonia si Tara
  Româneasca.
• În 1402 încheie un tratat de alianta cu Polonia
  si recunoaste sureanitatea lui Vladislav Iagello.
  Acest tratat este reînnoit în 1404, 1407, 1411 si
  1415.
• Îi acorda ajutor în luptele de la Grünwald si
  Marienburg împotriva cavalerilor teutoni (1410,
  1422).

69

• În 1420 otomanii ataca prima data Moldova (au
  asediat Chilia si Cetatea Alba, dar atacul este
  respins de Alexndru cel Bun.
• Acordul dintre Polonia si Ungaria, încheiat la
  Lublau la 15 martie 1412, reprezenta primul acord
  de împartire a unui teritoriu românesc în sfere
  de influenta.

70

• Polonia si Ungaria încearca sa profite de
  slabirea puterii domnesti în Tarile Române pentru
  a-si impune hegemonia la Dunarea de Jos.
•  
• Moartea prematura a regelui Albert de Habsburg a
  dat nastere unei perioade de framântari legate de
  succesiunea la tron.

71

• Alegerea lui Vladislav al III-lea al Poloniei ca
  rege al Ungariei (devenit astfel Vladislav I al
  Ungariei, la 6 martie 1440) si încoronarea sa la
  17 iulie la Alba Iulia, au dus la declansarea
  unui razboi civil sângeros, în partile de vest,
  de sud si în Slovacia, care a durat pâna în 1441.
• Iancu de Hunedoara a fost rasplatit de regele
  Ungariei pentru sprijinul acordat cu demnitatea
  de voievod al Transilvaniei în 1441.

72

• Împrima politicii Ungariei o linie antiotomana.
• Devine regent al Ungariei în 1446.
• În 1443-1444 organizeaza "Campania cea Lunga"
  care se încheie printr-o pace favorabile semnata
  pe 10 ani.
• În 1444 se încheie tratatul de pace de la
  Seghedin.

73

• O noua cruciada antiotomana se încheie cu
  înfrângerea crestinilor la Varna (1444).
• La Kosovo (1448) pierde lupta datorita tradarii
  lui Dan al II-lea, pretendent la tronul Valahiei,
  si a rivalului sau Brankovic, care a împiedicat
  ajutoarele conduse de Skanderbeg sa ajunga la
  locul bataliei.

74

• Iancu de Hunedoare obtine o victorie importanta
  împotriva ostilor otomane la batalia de la
  Belgrad (1456).
• În august 1456 moare de ciuma la Zemun.
• Este înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf.
  Mihail.

75

• Caderea Constantinopolului (1453) stârneste
  rumoare în cadrul cancelariilor statelor crestine
  care constientizeaza pericolul otoman. De aceea
  organizarea unor cruciade împotriva Semilunei
  câstiga noi adepti.
• Vlad Tepes refuza în 1459 sa mai plateasca
  tribut (10.000 galbeni anual).
• Încheie o alianta cu Matei Corvin (1460).

76

• În iarna 1461-1462 organizeaza o campanie
  surpriza la sudul Dunarii.
• Surprins de gestul lui Vlad Tepe sultanul
  organizeaza o campanie împotriva Tarii Românesti
• Neputând sa opreasca pe linia Dunarii ofensiva
  otomana Vlad va aplica tactica hartuirii
  pustiirea pamântului, otravirea fântânilor,
  atacarea detasamentelor turcesti plecate dupa
  hrana.

77

• Declanseaza atacul de noapte în apropiere de
  Târgoviste (16-17 iunie 1462), menit sa
  demoralizeze oastea otomana. Victoria obtinuta nu
  poate fi fructificata datorita tradarii marii
  boierimi si a politicii duplicitare dusa de
  regele maghiar.
• Nu primeste ajutorul promis de Matei Corvin.
  Este acuzat de tradare si este i încarcerat la
  Visegrad vreme de 12 ani. Dupa Visegrad are
  domiciliu fortat la Buda timp de doi ani. La
  cererea lui Stefan cel Mare va fi eliberat în
  1475.

78

• 1462 încheierea unei capitulatii între sultan
  si Radu cel Frumos care va conduce la cresterea
  tributului de catre Poarta, în schimbul
  pastrarii independentei Tarii Românesti.

79

• Amestecul lui Stefan cel Mare (1457-1504) în
  treburile domniei Tarii Românesti. îl irita pe
  Mohamed al II-lea, care hotaraste sa nu lase
  nepedepsit acest lucru.
• Stefan cel mare duce o politica de emancipare de
  sub tutela marilor puteri crestine în paralel cu
  lupta antiotomana.
• În fata Vasluiului în locul numit Podul Înalt
  (ziua de 10 ianuarie 1475) Stefan obtine o
  stralucita victorie împotriva otomanilor.

80

• Este învins în codrul de la Valea Alba sau
  Razboieni de catre otomani în seara zilei de 26
  iulie 1476.
• Pierde Chilia si Cetatea Alba în 1484.
• Depune juramântul de credinta fata de regele
  Poloniei, Cazimir (15 septembrie 1485, Colomeea).

81

• Relatiile cu Polonia se deterioreaza, iar Moldova
  iese de sub suzeranitatea acesteia.
• În anul 1487 Stefan obtine o victorie importanta
  împotriva polonezilor la Codrii Cosminului.
• 1487 tratat cu turcii, a reluat plata
  tributului, iar sultanul a recunoscut
  independenta Moldovei.

82

• 1 489 încheie un tratat de alianta cu Matei
  Corvin primeste Ciceul si Cetatea de Balta drept
  posesiuni.
• În 1497 Polonia recunoaste independenta
  Moldovei.
• La moartea sa Stefan a lasat o tara prospera si
  prospera.
• Grigore Ureche ne pune ca pe Stefan Voda l-au
  îngropat tara cu multa jale si plângere în
  manastire la Putna, care era zidita de dânsul,
  jale era, ca plângea toti ca pe un parinte al
  sau...

83

• Bibliografie selectiva
•  
• Stefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie
  româneasca (Note de curs), coord. Liliana Trofin,
  Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti,
  2009.
• Stefanescu, Stefan. Istoria medie a României.
  Partea a II-a. Principatele Romane. Secolele
  XIV-XVI. Bucuresti, 1992.

84
C8. Statutul juridic al Tarilor Române   Tarile
tributare faceau parte conform dreptului islamic
din dar-al-ahd (Casa Pacii), situat între
dar-al-Islam (Casa Islamului) si dar-al-harb
(Casa Razboiului). Tarile Române beneficiau de
regimul de dar-al-ahd, care presupunea
85

• autonomia lor
• pastrarea institutiilor politice,
  administrative, militare, judecatoresti si
  ecleziastice
• detinerea tronului de catre un domn pamântean
• domnul era ales de boieri (în Transilvania de
  dieta) si confirmat de sultan.

86
Odata cu instaurarea si consolidarea dominatiei
otomane sultanul numeste si mazileste domni,
independent de vointa boierilor. Astfel ca
scaunul domnesc revenea celui care platea mai
mult.   Autonomia Tarilor Romane era
recunoscuta în ahidnamelele (capitulatiile) emise
de Poarta. De notat ca aceste acte interziceau
musulmanilor dreptul de a detine proprietati sau
de a construi moschei în Tarile Române, sa ia de
aici devsirme (sistemul recrutarii de copii
crestini) pentru corpul de ieniceri etc.
87
Tarile Române plateau haraci, peschesuri catre
sultan, sultana validé si demnitarii lui,
mucarerul (reînnoirea domniei), trebuiau sa puna
la dispozitia otomanilor vite, oi, cereale, miere
de albine, cai, ceara samd. Cu timpul se va
institui un monopol otoman asupra grâului
românesc. Preturile cerealelor sunt fixe.  
Politica externa a Tarilor Române era integrata
în cea otomana. Domnii români trebuiau sa
respecte clauza prieteni prietenilor si dusmani
dusmanilor sultanului si sa faca auxilium
(participarea în campanile militare organizate de
sultan).
88
Transilvania devine sub suzeranitatea otomana
un principat autonom (1541). Ea a beneficiat de
un statut mai bun, în raport cu celelalte doua
tari românesti, datorita vecinatatii Imperiului
Habsburgic (spre exemplu, dreptul de a-si alege
principii, investirea acestora cu însemnele
puterii de catre sultan, tributul, peschesurile
si prestatiile în produse). De aceea, nu este de
mirare ca otomanii s-au vazut nevoiti sa-si
modereze pretentiile fata de Transilvania.  
Principatul îsi pierde autonomia în timpul
ocupatiei habsburgice.
89
Dupa instalarea regimului fanariot Tarile
Române extracarpatice au fost reprezentate pe
arena internationala, având însa o autoritate
mult stirbita.   Dupa pacea de la Karlowitz
(1699), Rusia si Austria reclama asa-zisa
mostenire otomana, profitând de începutul
declinului Imperiului Otoman în Europa de Est. În
virtutea acestei mosteniri, cele doua mari puteri
crestine desfasoara actiuni cu caracter
expansionist, având ca obiectiv stabilirea
hotarului pe linia Dunarii. Acest lucru
echivaleaza cu pierderea autonomiei Moldovei si
Tarii Românesti.
90

• Bibliografie selectiva
•  
• Stefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie
  româneasca (Note de curs), coord. Liliana Trofin,
  Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti,
  2009.
• Mihai Maxim, Tarile Române si Înalta Poarta,
  cadrul juridic al relatiilor româno-otomane în
  evul mediu, Bucuresti, Editura Enciclopedica,
  1993.

91

• C9. Viata religioasa a românilor în evul mediu

92

• Când vorbim despre destinul omului medieval în
  spatiul românesc, ne referim de fapt la homo
  religiosus, a carui viata este dominata de
  idealurile de credinta si de speranta mântuirii.
  Sacrul i se dezvaluie acestuia prin revelatie,
  vise si semne. Crestinul este un calator strain
  în aceasta lume, iar punctul terminus al
  pribegiei sale este Ierusalimul ceresc. Valorile
  etice au ca suport, în chip necesar, valorile
  religioase promovate de Evanghelie. Totul este
  subordonat religiosului, începând cu viata
  cotidiana si terminând cu sfera poliiticii.

93

• Pentru comunitatile de la nordul Dunarii de Jos
  factorul principal de coeziune îl reprezinta
  religia si confesiunea ( legea, dreapta
  credinta ), care pun în valoare specificul
  etnic.
• În cultura de tip religios, arta devine o
  modalitate de educasie a colectivitatii, iar
  originalitatea si individualitatea sunt trecute
  pe plan secundar.
• Dupa aparitia statelor medievale românesti (Tara
  Româneasca si Moldova) i-au fiinta, la scurt
  timp, si structurile metropolitane.

94

• În 1359, Patriarhia ecumenica de la
  Constantinopol a recunoscut oficial Mitropolia
  Ungrovlahiei, cu scaunul la Arges, si pe
  titularul ei, Iachint , fostul mitropolit al
  Vicinei.
• În 1517, scaunul mitropolitan a fost mutat de la
  Arges la Târgoviste, iar în 1668 la Bucuresti,
  unde a ramas pâna în prezent.
• 1370 - cca. 1401 - a functionat în Tara
  Româneasca Mitropolia Severinului, pentru
  tinuturile din dreapta Oltului.

95

• Într-o mare masura, viata culturala se desfasoara
  în manastiri, unde sunt traduse si tiparite multe
  carti de cult si de literatura.
• Mitropolia Moldovei este mentionata pentru prima
  data în izvoarele timpului în anul 1386.
  Neîntelegerile cu Patriarhia ecumenica s-au ivit
  din cauza ca aceasta intentiona sa impuna un
  ierarh grec pe scaunul metropolitan.
• 26 iulie 1401 - a fost recunoscut ca mitropolit
  moldoveanul Iosif (hirotonit la Halici).

96

• Resedinta Mitropoliei Moldovei era la Suceava,
  fiind mai apoi mutata la Iasi în a doua jumatate
  a secolului al XVII-lea.
• Biserica detine în aceasta perioada un rol
  important în viata politica a tarii si patroneaza
  întreaga activitate culturala si de asistenta
  sociala.
• Se constata amestecul grecilor în problemele
  Bisericii locale (închinari abuzive ale
  mânastirilor).
• 13 aprilie 1596 Mihai Viteazul reglementeaza
  viata monahala în Tara Româneasca.

97

• Bibliografie selectiva
• Stefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie
  româneasca (Note de curs), coord. Liliana Trofin,
  Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti,
  2009, 292 p.
• Mircea Pacurara, Istoria Bisericii Ortodoxe
  Române, vol. I-II, editia a II-a, Bucuresti,
  1991.
• Berciu-Draghicescu, Adina, Trofin, Liliana,
  Valori crestine la nordul Dunarii. Culegere de
  izvoare istorice, Editura Credis, Bucuresti, 2001.

98

• C.10. Influenta factorilor economici asupra
  evolutiei sociale în spatiul românesc

99

• În evul mediu, gândirea economica este
  subordonata, în mare parte, moralei crestine si
  supusa normelor juridice. Cu toate acestea,
  economia Tarilor Române cunoaste o dezvoltare
  ascendenta.

100

• Diferentierile sociale din cadrul societatii
  românesti constatate în epoca anteriora capata
  noi dimensiuni în secolele XIV-XVI.
• Decaderea taranimii libere si aservirea au avut
  un impact negativ asupra evolutiei economiei si a
  afectat capacitatea de aparare a tarii.

101

• Legarea de glie a taranilor a fost legiferata si
  în Tarile Române
• 1517 în Transilvania a fost adoptat
  Tripartitul lui St. Werböczi
• Tara Româneasca - legatura lui Mihai Viteazul,
  1597
• Moldova - legile lui Miron Bornowski, 1628.

102

• C.11. Imaginar în cultura medievala româneasca

103

• În spatiul românesc elitele politice si
  spirituale stimuleaza activitatea culturala la un
  nivel aulic. Geneza culturii scrise a românilor
  este în relatie strânsa cu raportarea la sacru a
  fiecarui individ, indiferent de categoria sociala
  din care provine.
• Intensificarea circulatiei de manuscrise,
  predominant cu caracter religios, redactate în
  slava veche.
• - La acest nivel participa si cultura populara
  (prin crestinismul popular si creatia
  folclorica).
• Corpul uman - imagine a Bisericii, societatii si
  universului.

104

• Relatia suflet-trup în mentalul colectiv.
• Imaginarul lumii de dincolo.
• Imaginea femeii într-un ev mediu masculin.
• Practicile magice si canoanele Bisericii.
• Bibliografie selectiva
• Stefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie
  româneasca (Note de curs), coord. Liliana Trofin,
  Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti,
  2009.
• Iolanda Tighiliu, Societate si mentalitate in
  Tara romaneasca si Moldiva. Secolele XV-XVII,
  Bucuresti, 1997.

105

• C12. Premise generale ale dezvoltarii culturii
  medievale românesti (secolele XIV-XVI)

106

• Cultura medievala romaneasca, aflata la
  intersectia marilor spatii culturale ale
  Occidentului si Rasaritului european, a fost
  supusa înfluentelor venite din aceste zone, pe
  care le-a asimilat în conformitate cu propria
  grila de valori.
• Are un caracter original.
• În literatura medievala romaneasca, cronicile se
  bucura de un statut aparte.

107

• Destinul politic diferit al Tarilor Române s-a
  rasfrânt asupra dezvoltarii mediului cultural.
• Manastirile sunt adevarate focare de cultura
  medievala .
• Bibiografie selectiva
• Petre P. Panaitescu, Introducere la istoria
  culturii românesti, Bucuresti, 1968.
• Razvan Theodorescu, Românii si Balcanicii în
  civilizatia sud-est europeana, Editura
  Enciclopedica, Bucuresti, 1999.
• Razvan Theodorescu, Civilizatia românilor între
  medieval si modern. Orizontul imaginii
  (1550-1800), 2 vol., Editura Meridiane,
  Bucuresti, 1992.

108

• C13. Epoca lui Mihai Viteazul (1593-1601)

109

• Constient de rolul important ce revenea puterii
  centrale în aceasta lupta pentru unitate si
  independenta, Mihai a sustinut cu toata
  convingerea ideea întaririi autoritatii domnesti
  în cadrul politicii interne pe care a
  desfasurat-o (era garantia realizarii planurilor
  sale de unitate).
• 1593 a aderat la Liga Crestina (Spania,
  Venetia, Statul Papal, ducatele italiene -
  Mantua, Ferrara si Toscana, Principatul
  Transilvaniei si Moldova).
• Decembrie 1594-Ianuarie 1595 campanie reusita
  impotriva Imperiului Otoman.

110

• 20 mai 1595 tratat de alianta semnat de boierii
  lui Mihai Viteazul cu Sigismund Bathory în
  schimbul sprijinului împotriva otomanilor,
  boierii îi micsoreaza prerogativele domnului.
• 13/23 august 1595 lupta de la Calugareni se
  încheie în favoarea lui Mihai.
• Ianuarie 1597 reia plata tributului catre
  Poarta în schimbul pacii si a recunoasterii sale
  ca domn al Tarii Romanesti de catre sultan.
• Martie 1598 otomanii au recunoscut
  independenta Tarii Românesti.

111

• 30 mai/9 iunie 1598 la Targoviste, Mihai
  încheie un tratat de alianta cu Rudolf al II-lea,
  care i-a promis sprijin financiar în schimbul
  recunoasterii suzeranitatii sale.
• În tratativele sale cu împaratul, Mihai a expus
  cu claritate ideea întaririi autoritatii
  domnesti Alta pohteste (domnul) sa poata da si
  milui pre cine va vrea cu sate si cui va da de
  mosie, sa-i fie mosie, si cine va iesi vinovati,
  au nemes, au boier, au sarac, toti sa se judece,
  cum le va ajunge legea, asa sa piara.

112

• Unirea Principatelor
• - 18/28 octombrie 1599 Andrei Bathory.este
  învins în batalia de la Selimbar.
• - 1 noiembrie 1599 intrarea în Alba Iulia a lui
  Mihai recunoasterea sa ca principe al
  Transilvaniei de catre Dieta.
• - 27 martie 1600 - s-a realizat unirea politica
  a celor trei tari românesti. Mihai emitea din
  lasi primul document în care se întitula domn al
  Tarii Românesti si Ardealului si Moldovei,
  punând sa se confectioneze o pecete cu stemele
  reunite ale celor trei tari românesti.

113

• -18 septembrie 1600 Mihai a fost infrânt la
  Miraslau de nobilii maghiari ajutati de generalul
  Basta.
• - Martie 1601 la Praga, Mihai a primit sprijin
  de la împarat pentru reluarea luptelor în
  Transilvania si ocuparea Tarii Românesti.
• - 3/13 august 1601 la Guraslau, cu ajutorul lui
  Basta, Mihai l-a invins pe Sigismund Bathory,
  principele Transilvaniei.
• - 9/19 august 1601 Mihai Viteazul a fost
  asasinat pe Câmpia Turzii.

114

• Bibliografie selectiva
• Stefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie
  româneasca (Note de curs), coord. Liliana Trofin,
  Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti,
  2009
• Petre Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucuresti 2002
  (reeditare a editiei din 1936, cu un cuvânt
  înainte de Serban Papacostea).
• Berciu-Draghicescu, Adina, Trofin, Liliana,
  Valori crestine la nordul Dunarii. Culegere de
  izvoare istorice, Editura Credis, Bucuresti,
  2001.

115

• C.14. Ocupatii si mestesuguri în Tarile Române

116

• Noi terenuri sunt destelenite, defrisate, intrând
  în circuitul agricol în defavoarea padurii, a
  islazului, în special în a doua jumatate a
  secolului al XV-lea si începutul secolului
  urmator.
• Tehnica agricola se îmbunatateste.
• Se generalizeaza utilizarea brazdarului de fier
  asimetric cu cormana schimbatoare sau fixa ca
  piesa principala a plugului.
• Se extinde în aceasta vreme procedeul gunoirii
  pamântului (terrae fimatae, loci fimati) pentru a
  determina cresterea fertilitatii solului.

117

• În paralel cu actiunea de descoperire si
  exploatare de noi rezerve miniere, se desfasoara
  un fenomen de concentrare a acestei activitati în
  zonele bogate în zacaminte cu randament economic
  ridicat (spre exemplu, Transilvania, sau cele din
  regiunea Baii de Arama si Baii de Fier).
• La sfârsitul secolului al XIV-lea este
  documentata utilizarea energiei hidraulice la
  reducerea minereului.

118

• Se dezvolta mestesugurile din domeniul
  prelucrarii metalelor, din domeniul
  constructiilor, al tesatoriei si al prelucrarii
  tesaturilor, al prelucrarii pieilor, din domeniul
  alimentar, al prelucrarii metalelor pretioase
  (sculptura în bronz si aur), precum si alte
  mestesuguri (olaritul).
• Bibliografie selectiva
• Stefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie
  româneasca (Note de curs), coord. Liliana Trofin,
  Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti,
  2009.

119

• Stefan Stefanescu, Istoria medie a României.
  Partea a II-a. Principatele Romane. Secolele
  XIV-XVI. Bucuresti, 1992.
• Stefan Olteanu , Constantin Serban, Mestesugurile
  din Tara Româneasca si Moldova în evul mediu,
  Editura Academiei Republicii Socialiste România,
  Bucuresti, 1969.